Diferența dintre Psiholog și Psihoterapeut

Diferența dintre psiholog și psihoterapeut este adesea neclară pentru mulți și e de înțeles, deoarece psihologia are mai multe ramuri, iar mulți specialiști sunt atât psihologi, cât și psihoterapeuți. Înțelegerea diferenței poate fi importantă pentru alegerea unui profesionist adecvat nevoilor tale.

Ce este un Psiholog și cu ce se ocupă?

Un psiholog este un absolvent al unei facultăți de psihologie, care a urmat și un program suplimentar de specializare (master sau formare) într-o anumită ramură.

Astfel, vorbim de psihologi specializați în:

• Consiliere Psihologică: focalizată pe suport emoțional și dezvoltare personală. Se adresează clienților care se confruntă cu provocări psihologice subclinice (gestionare stres, anxietate, decizii, conflicte în relații, schimbarea obiceiurilor nesănătoase etc).
• Psihologie Clinică: orientată spre evaluarea, diagnosticarea și tratarea tulburărilor mintale. Evaluarea constă într-un interviu semi-structurat + teste și chestionare specifice, in funcție de caz. Un psiholog clinician poate face și intervenții de scurtă durată, iar dacă e necesar, poate recomanda clientului să apeleze la un psihoterapeut și/sau la un psihiatru.
• Psihologia Muncii, Transporturilor și Serviciilor: studiază comportamentul în contexte organizaționale și industriale.
• Psihologie Educațională, Consiliere Școlară și Vocațională: ajută la optimizarea experienței educaționale.
• Psihologia Apărării, Ordinii Publice și Siguranței Naționale: aplică principii psihologice în domenii legate de securitate.

Un psiholog este autorizat să practice doar în domeniul pentru care are aviz. Un psiholog poate avea aviz de practică în mai multe arii.

Ce este un Psihoterapeut?

Un psihoterapeut este, de asemenea, absolvent al facultății de psihologie, dar a continuat cu un master în psihoterapie sau cu un program avansat, de lungă durată (3-4 ani), în psihoterapie.

Psihoterapia se adresează clienților care au provocări de sănătate mintală. În cadrul psihoterapiei, clienții explorează modul în care funcționează mintea lor (credințe, tipare de gândire, mentalități, așteptări etc.), își explorează emoțiile și sentimentele pe care le trăiesc (rolul lor, gestionarea acestora), își analizează comportamentele (reacții, tipare, obiceiuri), identifică sursele problemelor și sunt încurajați să adopte noi atitudini și comportamente în beneficiul lor.

Sunt foarte multe abordări / tipuri de psihoterapii, care au principii comune, dar și anumite elemente ce le diferențiază, iar în cele ce urmează, menționez câteva cu care sunt familiarizată:

• Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală (CBT): concentrată pe identificarea și modificarea relației dinamice dintre gânduri, emoții și comportamente. Se axează pe restructurarea gândurilor dezadaptative, care generează emoții disfuncționale și comportamentele nesănătoase/ disfuncționale.
• Psihoterapii Umanist-Experiențiale: principiile de bază sunt experienţa subiectivă adusă în “aici şi acum” și abordarea holistică, cu explorări pe multiple nivele: senzații / corporal / somatic, emoții și gânduri, comportamente, relații și viață socială, spiritual/ sens. Există mai multe abordări experiențiale: arterapie, dramaterapie, terapie gestalt, psihoterapie existențială, terapie centrată pe persoană (rogersiană).
• Psihoterapiile scurte, colaborative, orientate pe resurse și soluții (SFBT): se concentrează pe identificarea și utilizarea punctelor forte ale clientului și pe găsirea de soluții eficiente la problemele cu care se confruntă. Aceste terapii se disting prin durata lor mai redusă, colaborarea intensă între terapeut și client și accentul pus pe soluții concrete, mai degrabă decât pe explorarea extensivă a problemelor sau a trecutului.
• Terapia de Acceptare și Angajament (ACT): se distinge prin utilizarea acceptării și a mindfulness-ului ca strategii de coping, alături de angajamentul de a acționa în acord cu valorile personale.

Mulți psihoterapeuți aleg să se specializeze în mai multe abordări terapeutice din dorința de a crește eficiența „tratamentului” și de a se ajusta mai bine la diversele preferințe și particularități ale clienților lor. De multe ori, în practică, terapeuții au o abordare eclectică – aplică tehnici din mai multe tipuri de terapii.

Diferența dintre un psiholog specializat în consiliere psihologică și un psihoterapeut

Termenul „psiholog” este foarte general. De fapt, multe persoane își doresc să afle care este diferența dintre un psiholog specializat în consiliere psihologică și un psihoterapeut, deoarece caută suport pentru a gestiona stresul ridicat sau suferința cu care se confruntă.

Diferența fundamentală între un psiholog și un psihoterapeut constă în natura și profunzimea intervenției, dar și a cunoștințelor.

Psihologul specializat în consiliere psihologică se ocupă cu problemele subclinice ale clienților, respectiv trăsături sau simptome care nu sunt suficient de semnificative pentru a constitui o tulburare diagnosticabilă. De exemplu, anxietatea subclinică poate include simptome care afectează persoana, dar care nu îndeplinesc criteriile pentru un diagnostic de tulburare de anxietate generalizată.

Scopul intervenției psihoterapeutului nu este numai de a optimiza și dezvolta anumite competențe personale, cum este în cazul consilierului psihologic. Un psihoterapeut este specializat în tratamentul profund al problemelor psihologice mai complexe, cum ar fi tulburări anxioase, depresie, tulburări de personalitate, dependențe, tulburări alimentare.

Un psihoterapeut poate oferi o intervenție mai specializată, prin tehnici terapeutice specifice, având ca scop restabilirea echilibrului afectiv al unei persoane, modificarea sau restructurarea personalității.

Un psihoterapeut poate ajuta un client atât cu probleme subclinice, cât și clinice. Multe persoane chiar merg la psihoterapie cu probleme ce țin mai degrabă de dezvoltare personală, deoarece au mai multă încredere în expertiza unui psihoterapeut.

În loc de concluzii, aș mai menționa:

Nici psihologul, și nici psihoterapeutul nu pun diagnostice în mod oficial și nici nu oferă medicație. Doar un psihiatru poate face asta. Psihiatrul este un medic cu specializare în psihiatrie și poate, de exemplu, să recomande diverse teste medicale pentru a stabili un diagnostic precis, inclusiv prin excluderea altor afecțiuni.

Atât psihologii, cât și psihoterapeuții se pot numi oficial așa doar dacă au atestat de liberă practică de la Colegiul Psihologilor din România. Această instituție se asigură că s-au urmat toate studiile necesare și că sunt îndeplinite condițiile pentru obținerea atestatului. Poți consulta aici dacă persoana la care vrei să apelezi este avizată să profeseze: http://www.copsi.ro/index.php/registre