Se tot vorbește pe internet că e important să ai chimie sau să rezonezi cu psihologul / psihoterapeutul.
Cel mai probabil, pentru mulți clienți, asta înseamnă a avea un sentiment de confort, de încredere și siguranță în prezența psihoterapeutului.
Dacă simți că nu ești judecat și că ești înțeles de terapeut, e mai ușor să te deschizi, să fii vulnerabil și sincer, ceea ce accelerează procesul terapeutic. Când simți că ești „pe aceeași lungime de undă” cu terapeutul, apar mai puține rezistențe și se construiește o relație bazată pe colaborare.
Totuși, aici sunt niște capcane și nuanțe de menționat:
- Terapia nu e o relație de prietenie. Rolul psihoterapeutului nu e să fie pe placul clientului și să valideze absolut orice. Deși implică empatie, susținere, relația terapeutică se bazează pe un cadru profesional clar și pe o dinamică diferită de cea a legăturilor personale. Un terapeut cu care nu ai 100% „chimie” din prima, dar este competent și profesionist, îți poate facilita o transformare profundă.
- „Chimia” e uneori confundată cu evitarea disconfortului. Poate că un client respinge un psihoterapeut, nu pentru că nu există conexiune reală, ci pentru că acesta atinge puncte sensibile important de adresat, pe care clientul le evită. Este posibil ca terapeutul să confrunte distorsiuni cognitive, comportamente disfuncționale sau evitări inconștiente, nu pentru a critica, ci pentru a facilita conștientizarea și schimbarea.
- Uneori, lipsa de „chimie” poate deveni un material valoros de explorat în terapie. De exemplu, dacă un client simte că terapeutul nu îl place, ar putea fi vorba despre o proiecție a unei dinamici vechi (părinte rece, critic etc.) care se reactivează.
Unele studii (1) arată că nu toți clienții au nevoie de o relație caldă pentru a beneficia de terapie. Unii clienți răspund bine la un stil mai direct, la o atitudine neutră, chiar mai rece, dacă au încredere în competența terapeutului.
În studii (2) în care clienții au fost repartizați aleatoriu la psihoterapeuți, rezultatele au fost bune, chiar dacă acei beneficiari nu și-au ales ei terapeuții pe bază de „chimie” sau „rezonanță” sau alte criterii.
Referințe studii:
- Norcross, J. C., & Lambert, M. J. (2011). Evidence-based therapy relationships. In J. C. Norcross (Ed.), Psychotherapy relationships that work: Evidence-based responsiveness (2nd ed., pp. 3–21). Oxford University Press.
- Matching alcoholism treatments to client heterogeneity: Project MATCH three-year drinking outcomes. (1998). Alcoholism, clinical and experimental research, 22(6), 1300–1311.
Alina-Elena Orel 