De ce aș apela la psiholog, în loc să vorbesc cu prietenii?

Prietenii buni reprezintă un suport esențial pentru sănătatea noastră mintală. Este ceva bine știut și trăit pe propria noastră piele. Și e un fapt susținut de studii.

De ce aș apela la un consilier psihologic sau la un psihoterapeut, în loc să vorbesc cu prietenii?

Nu e musai, dar uneori este indicat să vorbim și cu un specialist, nu doar cu prietenii. Asta depinde de problema cu care ne confruntăm, de capacitatea noastră de a face față gândurilor negative și trăirilor intense sau de preferințe, pur și simplu.

Care-i diferența dintre un prieten și un psiholog?

• Ambii ne ascultă, ne oferă spațiu pentru a ne deschide. Spre deosebire de prieteni, psihologul este format să asculte într-un anume stil.

În primul rând, un stil relațional, caracterizat prin empatie, conexiune, acceptare, validare. Prietenii tind să aibă stiluri de ascultare diferite; pot sări prea repede cu sfaturi și recomandări; îți pot minimiza, invalida sentimentele fără să-și dea seama (ex. “N-ai niciun motiv să te simți așa!”; N-ai de ce să fii trist!; Fii mai vesel!; Treci peste!). 

De asemenea, un bun psiholog, va asculta “cu două urechi”: una care înregistrează necazurile, negativitatea din viața ta și una care înregistrează reziliența, schimbările în bine, calitățile tale. Prietenii, încercând să îți valideze sentimentele, te pot adânci în povestea de viață negativistă în care te afli și îți pot susține sentimentul de neputință, fără să își dea seama.

• În fața unui prieten poți avea tendința să te ascunzi, de teamă că acesta te va respinge, că te va judeca. În schimb, psihologul nu e acolo să îți fie prieten, nu te judecă și e interesat de realitatea vieții tale, nu de măști.  

• Prietenii pot empatiza prea mult cu tine, pot prelua din stările tale emoționale și, pentru a se proteja, te pot evita. Sau chiar pot fi la rândul lor grav afectați printr-o expunere repetată la povești de viață și întâmplări dramatice. Un bun psiholog știe să își regleze stările emoționale și cum să nu fie afectat foarte mult când e martor la suferința clienților săi. Și, faptul că relația este una profesională, nu personală, îl ajută să se detașeze.

• Ședințele la psiholog nu constau doar în ascultare și empatizare, implică intervenții, tehnici, strategii care te ajută să depășești provocările. E o întreagă știință în spate. Un prieten nu are cum să înlocuiască studiile, experiența unui psiholog/consilier/psihoterapeut.

Nu e treaba unui prieten să-ți fie psiholog, nici dacă asta e profesia lui! Și nici treaba unui psiholog să-ți fie prieten!

Suportul social (prietenii, familia) este foarte important. Nu e musai să apelezi la psiholog. Poți depăși unele probleme singur și/sau cu ajutorul celor dragi, dar dacă nu reușești, poți lua în considerare ajutorul specializat. A cere ajutorul e o dovadă de putere, nu de slăbiciune!