4 stiluri de comunicare ce prezic sfârșitul unei relații de cuplu

Soții Gottman au identificat 4 stiluri de comunicare ce prezic sfârșitul unei relații romantice: critica, defensiva, disprețul și retragerea.

John și Julie Gottman sunt figuri proeminente în psihologia relațiilor, recunoscuți pe plan internațional pentru munca lor extensivă în studiul dinamicilor cuplurilor. De-a lungul unei cariere de peste patru decenii, și-au dedicat timpul și resursele pentru a înțelege de ce relațiile reușesc sau eșuează.

Metodele și teoriile dezvoltate de John și Julie Gottman au influențat profund practica terapeutică în domeniul relațiilor de cuplu. Aceștia au contribuit la dezvoltarea unor tehnici și intervenții care sunt acum larg utilizate în consilierea și terapia de cuplu.

Sfârșitul unei relații de cuplu este adesea prezis de prezența acestor 4 stiluri de comunicare:

1. Criticile excesive.

Atunci când criticile devin omniprezente, se deschide drumul pentru alte comportamente negative, mult mai dăunătoare. Criticile fac ca persoana vizată să se simtă atacată, respinsă și rănită și adesea conduc la un ciclu vicios în care criticile devin tot mai frecvente și intense, culminând cu disprețul.

Este important să distingi între a formula o nemulțumire și a critica. Nemulțumirea se referă la probleme punctuale, la comportamente specifice, în timp ce critica este un atac la esența caracterului partenerului.

Exemplu:

Nemulțumire: „Am fost îngrijorat(ă) când ai întârziat și nu m-ai sunat. Am stabilit să ne anunțăm în astfel de situații.”

Critică: „Nu te gândești niciodată la mine! Ești egoist(ă)!”

2. Disprețul.

Disprețul merge cu mult dincolo de critică, implicând o poziție de superioritate morală. Arătăm dispreț față de partener/ă atunci când suntem cu adevărat răutăcioși – îl/o tratăm cu lipsă de respect, cu sarcasm, îl/o ridiculizăm, îl/o imităm batjocoritor, ne „aruncăm ochii peste cap”.

Disprețul este cel mai puternic predictor al divorțului.

Exemplu:

„Ești ‘obosit?’ Ce să zic!? Am fost cu copiii toată ziua, alergând ca o nebună să mențin casa asta în ordine și tu vii acasă și te joci jocurile alea video idioate. Ai putea fi mai jalnic de atât!?”.

3. Defensivitatea.

Defensivitatea este, de obicei, un răspuns la critici. Când ne simțim acuzați pe nedrept, căutăm scuze și intrăm în rolul de victimă, astfel încât partenerul să se retragă.

Din păcate, această strategie nu doar că nu are aproape niciodată succes, ci și agravează lucrurile. Prin defensivitate, îi transmitem partenerului că nu îi luăm în serios preocupările sau nemulțumirile și că nu ne asumăm responsabilitatea pentru greșelile noastre.

Exemplu:

Critică: De ce nu ai spălat vasele aseară? Niciodată nu te ții de promisiuni!

Răspuns defensiv: Nu este adevărat! Am avut o zi obositoare la muncă. Nu este corect să spui asta. Încerc mereu să fac tot ce pot.

Răspuns non-defensiv: Hey! Îmi pare rău. Am uitat complet că era rândul meu. Mă ocup chiar acum.

4. Retragerea / Atitudinea „Stană de piatră”.

Ca răspuns la dispreț sau la critică, partenerul / partenera se retrage din interacțiune, se închide în sine și, pur și simplu, nu mai spune nimic. Evident, acest comportament evaziv este nociv pentru relația de cuplu, căci problemele nu se rezolvă de la sine, ci prin comunicare empatică, asertivă.

Când partenerul/ partenera se transformă într-o „stană de piatră”, ideal ar fi să opriți discuția și să luați o pauză. Reveniți la conversație când vă simțiți pregătiți.