Procrastinarea (amânarea cronică) și stresul sunt strâns legate.
Procrastinarea are legătură cu o capacitate mai redusă de auto-reglare emoțională, dar trebuie luate în considerare și circumstanțele stresante din viața noastră, care pot îngreuna reglarea stării emoționale și pot amplifica amânarea. Practic, stresul cronic ne face vulnerabili la procrastinare.
Atunci când amâni să faci o sarcină pentru că nu mai ai energie din cauza stresului, nu reușești nici să reglezi „termostatul” emoțiilor care stau la baza procrastinării (frică, anxietate, perfecționism, lipsă de încredere în propriile abilități).
Procrastinând, e ca și cum ai alege să stai permanent sub un nor de ploaie la adăpostul unei umbrele, în loc să alegi să te muți sub un cer senin și însorit. Iar asta, în sine, devine stresant.
Procrastinarea îți dă o mică pauză de la stres. Acesta însă persistă, chiar dacă la cote mai mici. Pe termen lung, devine o picătură chinezească. Epuizezi resursele energetice de a face față situației și îți scazi toleranța pentru stările negative, așa că te agăți iar de amânare ca de o plută de salvare, nerealizând că aceasta te duce și mai departe în apele învolburate.
Intri într-un cerc vicios – stresul te face să amâni, iar amânarea aduce și mai mult stres.
Soluții? Reies din cele expuse mai sus: gestionarea stresului, auto-reglarea emoțională.
Nu enumăr o listă cu metode și tehnici, căci internetul este plin. Te-ai întrebat vreodată de ce nu reușim să facem anumite schimbări sau pași înainte în ciuda accesului la atâtea informații?
Cred foarte mult în abordările personalizate și strategice, bazate pe cunoștințe de specialitate și în lucrul 1 la 1.
E bine să încerci să te descurci singur(â) întâi, dar dacă nu îți iese așa cum ai dori sau vrei să scurtezi procesul, iată cum te pot ajuta:
Consiliere Psihologică – Procrastinare
Alina-Elena Orel 