Cu un psihoterapeut nu doar stai de vorbă

Unele persoane au impresia că psihoterapia este doar o conversație obișnuită – ca și cum ai vorbi cu un prieten. Dar realitatea este că psihoterapia merge mult dincolo de simpla convorbire. Este un proces activ, profund, transformator și ghidat de cercetări cantitative și calitative.

Cu un psihoterapeut, nu doar stai de vorbă. Prin întrebările potrivite, îți poate facilita conștientizări, îți poate propune noi perspective sau tehnici utile, grăbindu-ți anumite schimbări sau încetinind unele moduri de reacție care-ți produc suferință.

Un psihoterapeut nu este un martor pasiv, ci un profesionist format să te ajute să:

• înțelegi tiparele tale de gândire și comportament;
• înțelegi mecanismele care creează și mențin problema;
• identifici rolul / mesajul emoțiilor și sentimentelor;
• identifici nevoilor din spatele emoțiilor și acțiunilor;
• lucrezi cu părți din tine pe care le-ai ignorat, negat sau părți aflate în conflict;
• înveți strategii sănătoase de a face față stresului, anxietății, vinovăției, rușinii etc.;
• înveți să relaționezi eficient cu ceilalți;
• îți schimbi obiceiurile și să dezvolți unele noi;
• îți vindeci rănile emoționale sau traumele etc.

Psihoterapia nu e doar despre a înțelege „de ce sunt așa”, ci și despre a lucra ca să poți fi altfel: mai autentic(ă), mai liber(ă), mai împăcat(ă) cu tine.

Pentru a exemplifica, listez mai jos metode și tehnici folosite într-o ședință cu o clientă și raționamentul din spatele lor:

• Dialog și atitudine rogersiană (validare, normalizare, explorare empatică). Am oferit clientei un cadru sigur, empatic și non-judicativ, esențial pentru explorarea vulnerabilităților. I-am validat emoțiile, justificate în acel context (ex: „E firesc să simți asta după tot ce ai trăit”) ceea ce poate contracara critica internă și sentimentul de inadecvare.
• Dialog orientat pe facilitarea soluțiilor. Prin întrebări exploratorii (ex.: „Ce nu e bine în viața ta, de s-a declanșat această alarmă?”, „Ce ai încercat până acum?”, „Spune-mi mai multe despre…”,  „Ce simți că ai avea nevoie acum?” etc.), am facilitat auto-reflecția, mutând atenția de la simptom la sursa sa existențială sau de la problemă la posibile soluții și la resursele existente.
• Lucrul cu metaforele: atacul de panică asociat cu o alarmă falsă sau cu un indicator că ceva nu funcționează bine, împrietenirea cu emoțiile și îmblânzirea emoțiilor le-am folosit cu rol psiho-educațional și de resemnificare, deoarece au puterea de a transforma trăiri de neînțeles, difuze și copleșitoare în imagini clare, inteligibile și nu atât de înfricoșătoare. Am folosit metaforele cu scopul de a facilita înțelegerea unor concepte psihologice complexe, reducerea fricii față de propriile emoții și psiho-somatizări și pentru a facilita pentru clientă inițierea procesului de acceptare și auto-compasiune. Modul de utilizare mai permite atât externalizarea stărilor clientei, cât și integrarea interioară resemnificată a trăirilor sale.
• Sublinierea paradoxurilor. Am adus la lumină, într-un mod blând, unele mecanisme de evitare și negare identificate la clientă – pentru a depăși stările neplăcute, trebuie mai întâi să le înțeleagă, nu să le evite; deși clienta și-a impus să nu mai sufere în legătură cu X, suferința a rămas cu ea; faptul că ține în ea și nu exprimă are consecințe contrarii dorințelor ei. Scopurile au fost: facilitarea insight-ului, sublinierea mecanismelor defensive care îi produc sau mențin suferința.
• Restructurare cognitivă. Prin întrebările ghidate („Te îngrijorezi în privința unei probleme reale sau imaginare?”, „Ai control asupra acestui scenariu?”, „Ai identificat o soluție de când te îngrijorezi?”), clienta a fost ajutată să-și reevalueze gândurile iraționale sau distorsionate și să facă diferența între griji utile și inutile, realiste și imaginare.
• Confruntarea cu fricile. Prin întrebarea „Care-i cel mai rău scenariu care se poate întâmpla?” am adus în prezent un scenariu posibil în viitor și, făcându-i față în imaginație, clienta a realizat că situația nu e catastrofală, că se poate descurca și frica ei s-a mai disipat.

Cele de mai sus sunt doar o mică parte din metodele la care psihoterapeuții pot apela pentru a sprijini clienții.