Prin diverse strategii de marketing și abordări poți atât influența, cât și manipula.
Atât influențarea, cât și manipularea au ca scop persuadarea, convingerea celuilalt. Prima este transparentă în privința intențiilor – intenții care sunt pentru binele celuilalt sau câștigătoare de ambele părți. Manipularea implică intenții ascunse și inducerea în eroare sau convingerea cu argumente false sau parțial adevărate, cu un scop final ce avantajează doar sau mai degrabă emitentul.
Nu zic că psihologii care apelează la aceste strategii vor să manipuleze. Poate fi vorba și de ignoranță sau poate deciziile de marketing sunt luate de clinica în lucrează psihologul. Având un background în marketing online, am fost și eu tentată să apelez la unele dintre acestea, dar când am stat mai mult să reflectez pe tema asta și am analizat specificul serviciului promovat, am ajuns la concluziile de mai jos.
Exemple de strategii de marketing dubioase sau manipulative:
- „Plătește 3 ședințe anticipat și beneficiezi de X% reducere” sau „Pachet de 5 ședințe la prețul de 3”.
Și ce faci dacă după prima ședință sau după primele două nu mai vrei să continui? Mulți clienți vor fi tentați să continue. Este o strategie de marketing ce mi se pare etică în alte domenii, dar nu și în cel al consilierii psihologice/ psihoterapiei. Când cunoști prea bine distorsiunile cognitive implicate într-o astfel de ofertă, e clar deja că vorbim de manipulare, nu doar de influențare. Pentru mulți, primul pas – acela de a cere ajutor specializat, nu este deloc ușor. Să o ia de la capăt cu alt psiholog/psihoterapeut, li se poate părea dificil; astfel că, deși nu sunt mulțumiți, continuă.
- Prima ședință gratuită.
Am dubii în legătură cu asta. La fel, clientul își pune sufletul pe tavă și apoi îi este greu să o ia de la capăt cu altcineva. Aș vedea sensul, cumva, în ideea în care psihologul / psihoterapeutul își dorește să lucreze cu clienți doar pe termen lung și atunci oferă o ședință gratuită pentru a descoperi dacă există potrivire de ambele părți.
Din punctul meu de vedere, această tactică setează un cadru neprofesional: psihologul poate fi văzut de client ca un salvator; un om bun care nu-și practică meseria pentru bani (clișeu pe care l-am tot auzit). Nu prea există psihologi care să practice această meserie doar pentru bani, pentru că meseria nu este una bănoasă. Cine vrea să aibă o situație financiară foarte bună își alege alte meserii. La fel ca medicii, avocații, preoții etc., și psihologii oferă un serviciu, pentru care este normal să fie remunerați.
Cum ar putea un psiholog să fie alături de clienți aflați în mare suferință, dacă nu are aspectele legate de supraviețuire bifate? Și psihologii plătesc chirie sau rate la bancă, întreținere, au nevoie de mâncare, haine, plătesc diverse facturi legate de profesie (formare continuă obligatorie, licențe pentru teste, supervizare profesională, taxe anuale la Colegiul Psihologilor), taxe la stat (similar PFA-urilor).
Există ONG-uri sau instituții prin care clienții beneficiază de ședințe gratuite, dar psihologii tot sunt plătiți – prin fonduri obținute din alte părți. Și psihologii merită respect și tratament echitabil!
- Campanie de conștientizare sau strategie de marketing?
Poveștile personale ajută la normalizarea dificultăților de natură psihologică și la conștientizarea importanței sănătății mintale. Totuși, când văd la o persoană, în repetate rânduri, confesiuni extrem de personale, urmate la câteva zile de anunțarea unui curs, unei tabere, unei cărți etc., încep să îmi pun întrebări legate de sinceritatea poveștii și de intențiile din spatele mărturisirii. Mai mult, asta afectează imaginea profesiei, în general și scade din credibilitatea altor povești de viață care nu au scop financiar în spate, ci doar intenția de a inspira și a fi de ajutor altora.
- Workshop de psihologie de 10 ori mai scump decât media pieței.
De regulă, prețul e justificat de acești traineri prin promisiunea că vei avea parte de un fel de miracol sau prin faptul că tehnicile sunt cele mai eficiente din lume. Sau că acel workshop este rezultatul a zeci de mii de euro investiți anterior de către facilitator în propria educație.
Când, de fapt, în psihologie/ psihoterapie/ dezvoltare personală, ca în multe domenii de altfel, nu există certitudini și garanții. Și nu mai putem vorbi azi de originalitate sau inovații; ce a fost de descoperit s-a cam descoperit deja și nimeni nu deține secrete pe care nu vrea să le dea mai departe.
Iar câți bani a investit fiecare în propria educație, e problema fiecăruia; sunt specialiști foarte buni care au investit mult mai puțin decât alții; competența ține în foarte mică măsură de studii / diplome sau de costul lor, acestea oferind, de fapt, de la un anumit punct, doar un sentiment de competență celor care nu prea au încredere în sine. Calitatea studiilor, efortul depus, punerea în practică a teoriei și profunzimea înțelegerii contează, nu cantitatea de studii.
Asta nu înseamnă că Marketingul și Psihologia nu pot face casă bună. Dar ar fi ideal să fie îmbinate într-un mod transparent, etic, zic eu.
Alina-Elena Orel 