Un bun psiholog nu acaparează discuția pe timpul tău

Un psiholog care deraiază de la discuțiile terapeutice în mod excesiv și/sau nepotrivit dă dovada de lipsă de profesionalism (cel puțin).

În terapie tu ești în centrul atenției, nu psihologul! Psihologul se poate duce la supervizor sau poate vorbi cu un coleg despre problemele întâmpinate cu clienții. Și poate vorbi cu prietenii despre chestiuni personale, știri de ultima oră, preferințe politice… În niciun caz, în timpul ședinței tale!

Dacă se întâmplă ca psihologul să-ți țină teorii, să acapareze ședințele cu informații nesolicitate de tine, ca și cum ați fi la școală și profesorul vorbește iar elevul ascultă, nu ești în locul potrivit. Dialogul pornește lucrurile în terapie, nu monologul! Dialogul, în sine, este chiar o tehnică în terapie. 

Iar dacă psihologul îți povestește detaliat despre un alt client de-al său, este clar că încalcă o regulă importantă: confidențialitatea. Și e normal să te întrebi „Oare povestește despre mine altor clienți de-ai săi sau prietenilor?”. Desigur, o scurtă referire generală, cu scopul de a normaliza, valida, precum: „Am mulți clienți căsătoriți care se confruntă cu această problemă” este în regulă. Dar a oferi unui client date personale despre alt client: vârstă, profesie, unde lucrează, cum arată, detalii despre situația în care se află etc., nu este etic.

În prima ședință ar putea exista mai puțin dialog, căci discuția se poate învârti în jurul unor aspecte organizatorice, etice sau clientul ar putea dori să cunoască mai multe despre abordarea terapeutului. De asemenea, dacă tu soliciți informații despre o anumită tulburare psihică, e de înțeles că psihologul face psihoeducație și acaparează ședința. În rest, nu e cazul. Dialogul este regula și monologul psihologului excepția.

Ce poți face? Înainte de toate, asigură-te că mergi la un psiholog, cu adevărat. Codul deontologic al profesiei și registrele cu psihologii avizați pot fi găsite pe site-ul oficial al Colegiului Psihologilor din România: copsi.ro

……………………………………………………………………………………………………………………..

Note:

Scopul acestui articol și al acestei serii nu e de a speria sau descuraja persoanele care doresc să apeleze la un specialist în sănătate mintală. Și nici să creez o imagine negativă profesiei. Dar, astfel de deraieri se mai întâmplă. Mai rar, dar se mai pot întâmpla.

Folosesc termenul psiholog, pentru că este des utilizat de publicul larg, dar acesta este foarte general; situațiile la care oamenii se gândesc, așa cum vedem prin filme, de exemplu, sunt legate de profesiile consilier psihologic și psihoterapeut.

Folosesc expresia „psiholog bun” pentru că mulți așa se exprimă și nu fac asocieri directe cu codul deontologic, ci cu latura de competență.

Limba română nu e bună prietenă cu genul feminin în multe profesii dar, din rațiuni ce țin de cursivitatea textului și accesul la informații, am folosit masculinul, fără a intenționa să insinuez că anumite comportamente sunt specifice unui anumit gen. Pentru a face referire la femeile din această profesie se pot folosi termenii: psihologă, psihoterapeută, consilieră.

Imagine coperta: captura din serialul TV „In Treatment”.