Prin „a-ți ieși din minți” nu mă refer la sensul metaforic, ci la a înceta să supra-analizezi sau să oprești gândurile repetitive non-intruzive, orientându-ți atenția către altceva sau făcând ceva constructiv cu acestea.
Trec acum printr-o perioadă în care mi se pare că gândesc prea mult… Îmi ocupă mintea tot felul de idei legate de ceea ce citesc, învăț, vizionez sau încerc să dezvolt la mine.
Sunt gânduri neutre sau pozitive, dar am constatat că până la un punct sunt constructive și apoi se repetă și parcă nu duc nicăieri sau nu au utilitate practică.
Tu cum îți ieși din minți? Cum faci să gândești mai puțin? Ce funcționează cel mai bine?
- Îmi Scriu Gândurile
- Cărți/ Filme / Muzică, pentru a intra în mintea altcuiva
- Vorbesc cu cineva
- Petrec timp cu prietenii / familia
- Activități Artistice
- Le transform într-o formă de Artă
- Activități Sportive
- Plimbări în Natură
- Meditație
- Am grijă de Animalul de Companie
- Muncă / activități Profesionale
- ……
Multe din tacticile de mai sus implică redirecționarea atenției către altceva, iar câteva, opusul.
Am uneori tendința să apelez mai degrabă la cele care implică distragerea atenției sau amânarea, decât la cele care presupun confruntarea, procesarea. Ceea ce nu e mereu un lucru rău. Funcționează pentru mine, la un anumit nivel și în anumite sensuri (detașare pentru a reveni cu o altă perspectivă), dar simt că se poate face mai mult sau că e cazul de mai mult. Cum sunt sub „vraja” unei anumite orientări terapeutice, mă gândesc să fac ceva diferit.
De asemenea, am citit într-o carte o povestioară foarte faină despre cum un scriitor francez, Guy de Maupassant, nu suporta turnul Eiffel și, cum de fiecare dată când își savura cafeaua dimineața îl vedea undeva în zare, i-a venit ideea genială de a-și bea cafeaua zilnic în restaurantul din vârful Turnului Eiffel 🙂
Am decis să merg în miezul acestor gânduri încâlcite și să-mi pun anumite întrebări: La ce întrebări încerc, de fapt, să găsesc răspunsul? Care-i, de fapt, dilema și care sunt posibilele soluții? Cum le-aș putea afla / cerceta? Ce spune asta despre mine – ce valori, nevoi, motivații se află în spatele acestor gânduri? De la ce ipoteze pornesc în mod implicit și cât de corecte sunt? Cum m-aș putea folosi de aceste idei, la modul practic, în activitățile mele sau în dezvoltarea mea? Ce e util/important acum și ce pot nota și lăsa pe altă dată?
Și gândurile încep să se organizeze și să se ducă în anumite direcții…chiar foarte utile, zic eu! Cred că m-a ajutat cel mai mult întrebarea „Ce valori, nevoi, motivații se află în spatele acestor gânduri?”. Acum urmează partea ceva mai grea – implementarea acțiunilor pe care le-am identificat.
Alina-Elena Orel 