Nu este etic sau benefic ca un psiholog să ofere prea multe sau anumite informații personale clienților.
În anumite situații, când există un scop precis, auto-dezvăluirea poate fi benefică pentru client. De exemplu, pentru a valida și normaliza stresul ridicat prin care trece clientul, psihologul ar putea mărturisi că a trecut prin ceva similar. Iar pentru a-l încuraja pe client să acționeze, i-ar putea explica, pe scurt, cum a gestionat el stresul.
Însă, dacă psihologul dezvăluie prea multe detalii personale, e clar un red flag sau chiar o încălcare a codului deontologic/ etic.
Să ne imaginam că o psihologă ar spune unei cliente că are o casă cu 2 etaje de vânzare, în satul X, de lângă orașul Y. Apare întrebarea: de ce oferă aceste detalii care permit identificarea rapidă și precisă a adresei? Încearcă să vândă acea casă clientei?
La fel, dacă un psiholog ar spune unui client că urmează lecții de dans într-un anumit loc, cu un anumit profesor, n-ai cum să nu te întrebi: „Oare încearcă să se întâlnească cu acel client în afara terapiei? E o invitație?”. Una e ca un psiholog să spună clientului că e înscris la lecții de dans și că asta îl ajută să scape de stres, cu scopul de a-l motiva pe client să-și găsească un hobby și alta e să spună și cum se numește centrul și profesorul.
Dacă psihologul ar povesti direct clientului sau dacă ar împărtăși pe pagina sa publică de Facebook prin ce traume a trecut, e foarte posibil să se inverseze rolurile și clientul să evite să vorbească despre traumele sale, pentru a nu declanșa psihologului amintiri dureroase.
De regulă, atunci când un psiholog face o autodezvăluire nepotrivită, își dă seama ulterior și revine către client pentru a-i explica intenția, greșeala și posibilele consecințe care ar putea afecta relația terapeutică. Vezi aici câteva exemple.
Alte exemple de dezvăluiri nepotrivite din partea unui psiholog: detalii despre relațiile sale sexuale, intimități din relațiile lui, păreri pe diverse teme ce n-au legătura cu scopul terapiei (digresiuni pe teme politice, religioase, culturale etc.), detalii despre afacerile deținute.
Note:
Scopul acestui articol și al acestei serii nu e de a speria sau descuraja persoanele care doresc să apeleze la un specialist în sănătate mintală. Și nici să creez o imagine negativă profesiei. Dar, astfel de deraieri se mai întâmplă. Mai rar, dar se mai întâmplă.
Folosesc termenul psiholog, pentru că este des utilizat de publicul larg, dar acesta este foarte general; situațiile la care oamenii se gândesc, așa cum vedem prin filme, de exemplu, sunt legate de profesiile consilier psihologic și psihoterapeut.
Folosesc expresia „psiholog bun” pentru că mulți așa se exprimă și nu fac asocieri directe cu codul deontologic, ci cu latura de competență.
Limba română nu e bună prietenă cu genul feminin în multe profesii dar, din rațiuni ce țin de cursivitatea textului, am folosit masculinul, fără a intenționa să insinuez că anumite comportamente sunt specifice unui anumit gen. Pentru a face referire la femeile din această profesie se pot folosi termenii: psihologă, psihoterapeută, consilieră.
Alina Orel 