Acum că te cunoști pe tine însuți, cine vrei să devii?

Probabil că și tu, în tot acest proces de auto-cunoaștere, te-ai întrebat, la un moment dat:

Și acum ce fac cu toate aceste informații pe care le știu despre mine?

Cu ce mă ajută concret auto-cunoașterea, acum și în viitor?

Pentru a completa auto-cunoașterea, psihologele Hazel Markus și Paula Nurius (1) au introdus conceptul de Sine Posibil / Potențial.

Sinele Posibil reprezintă ideile despre:

• ceea ce am putea deveni,
• ceea ce ne-am dori să devenim,
• ceea ce ne este frică să devenim (1).

De exemplu, ai putea spera să devii o persoană de succes, apreciată și iubită de ceilalți și te temi de ideea că ai putea ajunge să fii o persoană incompetentă, șomeră, singură și deprimată (1).

Sinele Posibil acționează ca un stimulent pentru un comportament viitor (1).

Este important să știi cine ai fost și cine ești, dar poate fi chiar mai important să realizezi cine dorești să fii și cine poți deveni. Uităm adesea de viitorul nostru, de scopurile noastre în viață, de misiunea noastră; iar faptul că există acest trend al concentrării excesive asupra trecutului, nu ne prea ajută.

Acest concept este în contradicție cu o idee adânc împământenită în conștiința unor persoane – ești ceea ce ești și nu ai cum să te mai schimbi.

„O persoană este un proces fluid, nu o entitate fixă și statică; un râu curgător de schimbare, nu un bloc de material solid; o constelație de potențialități în continuă schimbare, nu o cantitate fixă de trăsături”, spunea Carl Rogers în „A deveni o persoană”.

Cât de mult ne schimbăm sau nu este un subiect complex și diferă de la persoană la persoană procentajul sau ce anume se poate schimba efectiv (2). Însă, să nu uităm că și schimbările mici pot genera schimbări foarte mari. De exemplu, un boost de încredere în propriile capacități poate face diferența la un interviu dificil și obții jobul mult dorit, cu un salariu dublu. Surplusul de bani îți îmbunătățește semnificativ viața pe toate planurile – condiții de trai și alimentație mai bune, vacanțe mai dese, investiții în hobby-uri, stresul nociv diminuat.

Autoarele (1) subliniază că Sinele Posibil nu cuprinde doar roluri imaginate, ci reprezintă speranțe, temeri și fantezii specifice, semnificative fiecărui individ. Acestea servesc ca un ghid pentru viitor. Toate aceste idei despre ceea ce este posibil ca noi să fim, să gândim, să simțim sau să experimentăm oferă o direcție și un impuls pentru acțiune, schimbare și dezvoltare.

Desigur, Sinele Posibil este influențat de sinele din trecut, de lecțiile învățate în trecut.

De asemenea, Sinele Posibil nu reprezintă doar o punte motivaționala către viitor, ci oferă și un context evaluativ și interpretativ pentru viziunea actuală a sinelui (1).

Așadar, când ne punem întrebări precum Ce meserie aș vrea să am? Ce fel de partener(ă) vreau să fiu? Ce fel de părinte nu vreau să fiu? Ce fel de persoană vreau să fiu?  reflectăm la Sinele Posibil, la Eurile Posibile.

Imaginarea a ceea ce poți fi nu duce nicăieri dacă:

• nu este însoțită de strategii comportamentale,
• nu este în aliniere cu identitățile sociale,
• nu este realistă,
• este lipsită de semnificație personală (3).

O intenție nu valorează nimic dacă nu este însoțită de un plan și de acțiuni:

Cum ajung acolo? Ce pași trebuie să urmez? Ce obstacole va trebui să depășesc? Ce preț sunt dispus(ă) să plătesc pentru a obține asta? Ce compromisuri trebuie să fac? La ce trebuie să renunț? Ce probleme va genera noua schimbare?

Referitor la realismul sinelui posibil, există ipoteza că una dintre cele mai importante cauze ale depresiei nu este atât faptul că o persoană nu reușește să trăiască la înălțimea idealurilor sale, cât faptul că acestea sunt, în primul rând, inaccesibile, irealiste. Adică există o discrepanță mare între sinele actual și cel ideal. Astfel că în terapie ar fi de lucrat la diminuarea acestei discrepanțe; și asta mai degrabă prin adaptarea și flexibilizarea sinelui ideal, decât prin schimbarea sinelui actual (Self-System Therapy) (4).

Acum că te cunoști pe tine însuți/însăți, cine vrei să devii?

Referințe:

(1) Markus, H., & Nurius, P. (1986). Possible selves. American Psychologist, 41, 954-969.
(2) Brown, N.J.L., Rohrer, J.M. (2020). Easy as (Happiness) Pie? A Critical Evaluation of a Popular Model of the Determinants of Well-Being. Journal of Happiness Studies, 21, 1285–1301.
(3) Oyserman, D., Bybee, D., Terry, K., & Hart-Johnson, T. (2004). Possible selves as roadmaps. Journal of
Research in Personality, 38, 130–149.
(4) Bak W. (2015). Possible Selves: Implications for Psychotherapy. International journal of mental health and addiction, 13(5), 650–658.