Am realizat, la un moment dat, că lipsa organizării și planificării activităților legate de studii, job sau de timpul liber îmi cauzează neplăceri: ineficiență, pierderea timpului, epuizare, stres.
Astfel că, ușor-ușor, am început să mă schimb și să devin o persoană destul de organizată. Înainte de a mă apuca efectiv de realizarea unui proiect, îmi fac un plan cu pașii de urmat, identific resursele necesare, timpul necesar, posibilele obstacole, mă gândesc la cea mai bună strategie / abordare. Când am o perioadă aglomerată, stabilesc prioritățile, sarcinile ce pot fi amânate și cele ce pot fi delegate. De-a lungul timpului, am identificat diverse instrumente care să mă ajute cu planificarea activităților, cu colaborarea în echipă, cu optimizarea timpului; am descoperit scurtături și metode de lucru eficiente.
Desigur, sunt zile când nu îmi organizez activitățile și mă las purtată de val sau zile în care, deși știu că ar trebui să procedez într-o anumită manieră, nu o fac și pierd timpul. Ai nevoie și de astfel de zile, pentru a aprecia mai mult beneficiile organizării.
Am reușit să învăț să fiu o persoană organizată pentru că m-am aflat / mi-am creat o situație propice exersării lor – trecerea de la statutul de angajată la cel de liber-profesionistă. Astfel, am putut experimenta consecințele negative ale dezorganizării și beneficiile unei vieți organizate și am putut testa diverse strategii și instrumente, într-un final reușind să îmi creez noi obiceiuri și o rutină de lucru performantă.
Nici nu am realizat cât de mult m-am schimbat, până când diverse persoane cu care am intrat în contact mi-au lăudat capacitățile de organizare și planificare.
Am reușit să mă schimb urmând, în linii mari, acești pași:
- conștientizarea consecințelor negative ale comportamentului negativ;
- dorința de a schimba comportamentul negativ, deoarece înțelegeam care ar fi avantajele schimbării;
- testarea comportamentului pozitiv și conștientizarea avantajelor acestuia;
- exersarea /întărirea comportamentului pozitiv ; transformarea lui într-un obicei;
O observație importantă: a conștientiza nu este sinonim cu a cunoaște sau a înțelege; a conștientiza implică o înțelegere profundă, o realizare deplină. De exemplu, toată lumea știe că fast-food-ul poate avea consecinţe grave asupra sănătăţii, însă doar unii conștientizează asta când se confruntă cu tulburări gastrice sau când analizele relevă un nivel ridicat al colesterolului.
Pentru a înțelege dezavantajele sau consecințele negative ale obiceiului tău, documentează-te despre posibilele cauze și posibilele efecte ale acestuia și puneți întrebări, precum: De ce fac asta? Cu ce mă ajută? Cum îmi afectează viața? Ce s-ar întâmplă dacă n-aș mai face asta? Cu ce l-aș putea înlocui? Care sunt cele mai bune strategii pentru a elimina acest obicei comportamental? Cunoașterea înseamnă putere! Doar cunoscându-ți „inamicul”, îl poți combate.
Schimbarea unui obicei comportamental implică un efort susținut. La început este mai greu, însă pe parcurs aduni recompensele și asta te motivează să continui. Un mic succes obținut azi te motivează să încerci din nou mâine sau să perseverezi când nu-ți iese. Pașii mici, dar constanți, sunt mai buni decât nicio acțiune.
Ce mă mai ajută foarte mult pe mine – să intru în dublul rol experimentator – subiect. De exemplu, testez câteva zile o metodă, alte câteva zile altă metodă și la final stabilesc care este mai eficientă sau care mi se potrivește mai bine, în cazul în care ambele produc cam aceleași rezultate; îmi pun creativitatea la lucru încercând să identific noi combinații de pași într-un proces. Chiar dacă nu reușesc să fac o schimbare notabilă, descopăr ce nu funcționează pentru mine și este și acesta un pas important în procesul schimbării. În plus, abordarea schimbării ca pe un experiment mi se pare că mută accentul de pe a face ceva ce ți se pare o corvoadă pe a face ceva palpitant, interesant. De asemenea, cred că abordarea schimbării ca pe un experiment implică o detașare, prin înlăturarea identificării persoanei cu propriul comportament. De exemplu, înlocuiești afirmația „sunt persoană sedentară, leneșă” cu „sunt o persoană care încearcă să descopere cum să fie mai activă”.
Chiar și diminuarea frecvenței obiceiului negativ este o reușită. Să spunem că obișnuiești să stai în casă și în fața televizorului în fiecare weekend, în loc să faci mișcare în aer liber sau să petreci timp cu cei dragi. Să-ți face această plăcere doar în fiecare sâmbătă seară, de exemplu, iar în restul weekendului să practici alte activități, este un mare succes; practicând și alte activități, începi să descoperi comportamente alternative care au un efect mult mai liniștitor / reconfortant / de-stresant decât obiceiul negativ.
Unele obiceiuri sunt mai ușor de schimbat, altele mai greu. De exemplu, ca să îți schimbi obiceiul de a dormi până târziu, îți poți pune ceasul să sune la 6 a.m., te pregătești pentru somn mult mai devreme, citești o carte în loc să stai în fată dispozitivelor electronice care emit lumina albastră dăunătoare somnului, iar după 2-3 săptămâni organismul se va obișnui cu noul ritm.
Obiceiurile pe care nu le poți schimba sau diminua ca frecvență, deși depui un efort considerabil, s-ar putea sa fie mai mult decât niște deprinderi, obișnuințe. Obiceiurile sunt comportamente învățate prin asociere și repetare și devin automatisme cu timpul, necesitând un minim de efort; pot fi pozitive / adaptative sau negative / dezadaptative / iraționale.
Unele comportamente pe care le numim „obiceiuri” pot fi de fapt:
- dependențe (ex.: fumatul, consumul excesiv de alcool, de dulciuri și junk-food, utilizarea excesiva rețelelor sociale);
- obsesii, compulsii (ex.: spălatul obsesiv, curățenia excesiva, a verifica ușa de n ori, neapărat);
- simptome ale depresiei (ex.: a sta în pat toată ziua).
În cazul acestora, schimbarea necesită mai mult decât o decondiționare sau o înlocuire cu un alt comportament; diverse intervenții ce țin de psihoterapie sunt indicate în aceste cazuri.
Deși unele obiceiuri nu sunt atât de greu de schimbat, cred că nu suntem motivați să o facem deoarece, fie nu au impact negativ suficient de puternic asupra noastră și a vieții noastre, fie nu am conștientizat consecințele negative, fie nu credem că este posibil să le schimbăm, fie ne este frică de posibilele consecințe negative care ar putea apărea în cazul eliminării acelui comportament.
Alina-Elena Orel 