Ce este Anxietatea? Unii spun că e o invenție. Sau că e un trend. Chiar și cei care îi neagă existența știu ce este, doar că nu știu că așa se numește ceea ce simt.
Anxietatea este, probabil, cea mai des întâlnită experiență emoțională a vieții. Toată lumea a simțit-o: înaintea unui examen sau interviu, în așteptarea unei vești, înainte sau în timpul unui zbor cu avionul, când copilul întârzie să vină acasă sau nu răspunde la telefon, înaintea unei operații etc.
Toată lumea are această capacitate de a simți anxietate. Nu toți oamenii au și o tulburare de anxietate.
Ce este anxietatea?
Primul pas util este să separăm anxietatea de un termen cu care se confundă frecvent: frica. Frica este un răspuns automat, imediat, la un pericol perceput ca fiind real și prezent, precum tresărirea la vederea neașteptată a unui șarpe.
Anxietatea are la baza o frică (ex. pericol fizic, eșec), dar este o stare emoțională mult mai prelungită și mai complexă, ce apare atunci când o persoană anticipează că o situație viitoare ar putea implica o amenințare imprevizibilă și incontrolabilă la adresa intereselor sale vitale.
Diferența esențială: frica reacționează la „acum”, anxietatea trăiește în „dacă…?” si este orientată constant spre viitor, spre evenimente care încă nu s-au petrecut.
Anxietatea funcționează ca un detector de fum: se declanșează nu doar atunci când există un incendiu real, ci de fiecare dată când crede că simte fum – adică orice indiciu, real sau imaginat, de pericol. Alarma în sine ajunge adesea să fie mai temută decât „incendiul” pe care ar trebui să îl semnaleze.
Anxietatea nu este, în sine, o patologie. Este un mecanism de supraviețuire prezent la toate ființele vii, cu rol adaptativ clar (prevenirea unui pericol, eșec). Devine o problemă abia atunci când se declanșează disproporționat față de pericolul real, când apare foarte frecvent si afectează semnificativ funcționarea zilnică a persoanei.
Anxietatea este, în esență, un semnal intern de alarmă care ne poate proteja de pericole reale, dar în același timp ne poate bloca gândirea, ne îngustează și rigidizează atenția, și ne scoate din prezent, aruncându-ne în îngrijorarea pentru viitor. Cu alte cuvinte, aceeași funcție care ne poate salva viața într-un pericol real ne poate și sabota capacitatea de a gândi limpede și de a rezolva probleme atunci când amenințarea este doar percepută / imaginată.
Cum se manifestă anxietatea?
Anxietatea se manifesta pe patru planuri simultan: fizic, emoțional, comportamental și cognitiv.
- La nivel fizic, anxietatea se traduce prin simptome precum accelerarea ritmului cardiac și palpitații, respirație rapidă sau senzație de lipsă de aer, presiune sau durere în piept, senzație de sufocare, amețeală, transpirație excesivă, tremur, amorțeli, tensiune musculară sau gură uscată & altele.
- La nivel cognitiv, persoana anxioasă experimentează frica de a pierde controlul, teama de rănire fizică sau de moarte, gânduri sau imagini terifiante, dificultăți de concentrare și de memorie, o atenție îngustată și hipervigilentă la orice semn de pericol.
- La nivel comportamental, un tipar recurent este evitarea situațiilor, locurilor sau conversațiilor asociate cu amenințarea percepută, dar și tendința de a căuta constant reasigurare, agitația motorie sau, la polul opus, înghețarea completă.
- La nivel emoțional, oamenii descriu stări de nervozitate, tensiune, teamă, iritabilitate și o senzație generală de „a fi la limită”.
De ce anxietatea este atât de des resimțită astăzi?
Oamenii au simțit dintotdeauna anxietate. Azi avem acces la informații și învățăm să ne numim emoțiile. De asemenea, răspunsul ține si de modul în care sistemul ancestral „luptă-sau-fugi” a evoluat în lumea modernă.
Sistemul „luptă-sau-fugi” este un mecanism de supraviețuire dezvoltat evolutiv, prin care organismul reacționează automat la o amenințare percepută. Când amigdala detectează un pericol, hipotalamusul declanșează eliberarea de adrenalină și cortizol, ceea ce duce la creșterea ritmului cardiac, accelerarea respirației, dilatarea pupilelor și redirecționarea sângelui spre mușchi. Aceste schimbări pregătesc rapid corpul fie pentru a înfrunta pericolul, fie pentru a fugi de el.
Sistemul biologic „luptă-sau-fugă” a evoluat pentru a face față amenințărilor fizice, dar oamenii îl folosesc astăzi mai ales împotriva amenințărilor sociale și psihologice: un termen limită la muncă, o conversație stânjenitoare, o discuție cu șeful, susținerea unei prezentări etc. Corpul nu diferențiază tipul de amenințare, așa că reacționează cu aceeași intensitate fiziologică, indiferent dacă pericolul este un prădător sau un e-mail nescris.
Anxietatea nu este un defect, ci un sistem biologic de protecție care, în anumite condiții, precum expunere repetată la stres, convingeri rigide despre incertitudine și noutate, comportamente de evitare care se auto-întrețin, începe să funcționeze disproporționat față de pericolul real.
Când devine anxietatea o tulburare sau când e bine să apelezi la un specialist în sănătate mintală?
Anxietatea se transformă într-o tulburare atunci când reacția devine disproporționată față de pericolul real, persistă în timp (adesea peste 6 luni), interferează semnificativ cu funcționarea zilnică (muncă / școală, relații, activități obișnuite) și este dificil de controlat prin voință proprie, chiar dacă persoana recunoaște că e exagerată. Semnale suplimentare includ evitarea comportamentală a situațiilor declanșatoare, atacuri de panică, îngrijorare cronică fără motiv concret și simptome fizice persistente (tensiune, palpitații, oboseală etc.).
Cand anxietatea nu te mai ajută să te pregătești, ci începe să îți limiteze viața, este posibil să vorbim despre o tulburare de anxietate.
Manualele de diagnostic disting mai multe forme clinice, în funcție de ce anume declanșează și întreține anxietatea, dintre care menționez:
- tulburarea de anxietate generalizată (o îngrijorare cronică și excesivă, resimțită în legătură cu multiple domenii ale vieții – sănătate, familie, muncă, finanțe – greu de controlat și însoțită de simptome fizice persistente),
- tulburarea de panică (atacuri de panica recurente si neașteptate), anxietatea / fobia socială (teama de a fi expus, judecat sau umilit în fața celorlalți se poate transforma treptat într-o frică generalizată de situațiile sociale în sine),
- fobiile specifice (înălțimi, ace, spații închise, anumite animale),
- ipohondria (anxietatea legată de sănătate),
- agorafobia (teamă intensă legată de situații sau locuri din care ar fi dificil să pleci sau în care nu ai putea primi ajutor în cazul apariției unor simptome de panică sau al unei stări de rău).