„Teoria ca teoria, dar practica ne omoară!”

„Teoria ca teoria, dar practica ne omoară!” sau „Teoria e simplă, practica ne omoară!” este o expresie care surprinde contrastul între cunoașterea teoretică și aplicarea în viața reală.

Motivele pentru care nu punem în practică? Pot fi variate, precum:

• Știm ce ar trebui să facem, dar nu găsim suficientă motivație pentru a trece la acțiune.
• Nu dorim, de fapt, asta; nu se aliniază cu nevoile și interesele noastre.
• Uneori nu suntem pregătiți psihologic / emoțional să aplicăm ceea ce știm teoretic.
• Practica presupune energie, efort, timp.
• Viața reală aduce variabile neprevăzute, situații și oameni diferiți. Este mai complicat decât anticipăm.
• Practica implică posibilitatea greșelii și a criticii.
• Teoria nu e bună, iar noi o luăm de-a gata – ca fiind potrivită sau eficientă.
• Ipocrizie / lipsă de integritate.

Dacă nu știi practic, nici teoria nu o știi cu adevărat

Zicala „Teoria ca teoria, dar practica ne omoară!” pornește de la presupunerea că știi teoria. Dacă nu știi practic, nu cumva, nici teoria nu o știi cu adevărat sau complet?

Teoria, fără practică, nu înseamnă cunoaștere completă, nu înseamnă învățare, nu înseamnă experiență, ci doar gimnastică intelectuală. Este necesară. Dar cred că înțelegerea reală se verifică prin acțiune. Pe măsură ce practici, poți completa teoria sau poți adaugă niveluri noi de înțelegere.

Poți citi zece cărți despre înot, poți memora toți pașii și regulile tehnice, dar dacă nu ai intrat niciodată în apă, nu știi să înoți. Vei învăța, probabil, mai repede ca cei care nu știu teoria, dar până nu vezi cum e să-ți ții respirația, să-ți sincronizezi mișcările, să-ți gestionezi frica, teoria nu valorează mare lucru.

Poți ști pe dinafară rețeta de pâine artizanală, dar până nu frămânți aluatul, nu simți textura potrivită și nu ratezi de câteva ori, nu vei ști niciodată cu adevărat să faci pâine. S-ar putea, la fel de bine, să nu-ți iasă nici după ce pui în practică de zeci de ori. Mai poți spune că știi „teoria” realizării și coacerii unei pâini? Nu. Ai doar tu teoria că acea rețetă e bună.

„Teoria ca teoria, dar practica ne omoară!” – în contextul dezvoltării personale

Am observat că, uneori, oamenii merg la cursuri sau ascultă mereu podcasturi pe tema dezvoltării personale, citesc cărți de psihologie practică sau chiar merg la psihoterapie, dar când vine vorba de aplicat în viața de zi cu zi, rămân la nivel teoretic.

Din păcate, teoria fără practică, nu duce la schimbare, nu duce la vindecare, nu duce la o viață împlinită.

Câteva exemple…

1) Poți citi despre mindfulness și efectele sale benefice, poți asculta meditații sau exerciții ghidate, dar până nu închizi ochii și practici frecvent exerciții de respirație, nu simți în corp ce înseamnă calmul din mijlocul furtunii sau cât de greu este să îți aduci atenția în prezent, nu știi să fii mindful (ancorat în prezent, conștient de ceea ce este), ești doar mind-full (plin de idei și gânduri, sentimente etc.).

2) Poți asculta un podcast despre comunicarea asertivă. Însă, dacă nu aplici principiile măcar în contexte mai ușoare, atunci rămâi doar cu ideea teoretică a asertivității, nu cu experiența.

Imaginează-ți că cineva se bagă în fața ta la coadă. Te poți trezi că, deși în mintea ta ai tonul potrivit, cuvintele potrivite, postura potrivită, în practică ești agresiv(ă). Și atunci realizezi că fără abilitatea de a-ți gestiona emoțiile nu poți comunica asertiv în momente stresante. Fără practică, în contexte variate, nici teoria nu o știi complet.

3) Imaginează-ți un om care nu se deschide mai niciodată, care nu-și permite să fie vulnerabil și își ridică mereu ziduri de protecție, care face doar lucruri care îl/o avantajează într-o relație. Poate oare un astfel de om să știe ce este iubirea? Dacă o persoană nu își dă voie să se conecteze la sine și să ofere, cunoaște iubirea doar din cărți, din filme sau din propriile fantezii. E o iluzie, nu o realitate. Unii ar spune „iubește, dar nu știe să arate”. Teoria persoanei despre iubire, într-un astfel de caz, e inutilă sau e utilă pentru a-și da seama că nu e iubire.

Teoria e ca o hartă. Te ajută să vezi direcția. Dar practica este călătoria în sine — cu drumuri blocate, cu peisaje neașteptate, cu descoperiri care nu apăreau pe nicio hartă. Dacă nu ai făcut călătoria, harta rămâne mai degrabă o imagine frumoasă.

Ești sigur(ă) că teoria e bună?

Îți propun să analizăm zicala „Teoria ca teoria, dar practica ne omoară!” și din perspectiva asta: Și dacă, de fapt, teoria nu e bună?

Aud asta destul de des în ședințe: știu ce trebuie să fac, dar nu mă pot motiva. Și când adresez mai multe întrebări, aflu că, de fapt:

• au preluat rețete prefabricate care nu li se potrivesc – nu ai nicio motivație să pui în practică atunci când rețeta nu ți se potrivește;
• aplică tehnici care par logice, dar care sunt, de fapt, contra-indicate, fac rău și mențin problema – normal că nu ai nicio motivație să continui, când te simți din ce în ce mai rău.

Un exemplu la îndemână…Vrei să slăbești? „-Mergi la sală!”, ți se spune. Și dacă mie nu-mi place? Dacă eu prefer să înot, să merg cu bicicleta sau să merg la dansuri? Dacă am o dizabilitate sau boală care nu-mi permite un astfel de efort?

Teoria „trebuie să merg la sală ca să slăbesc” poate fi înlocuită cu teoria „mișcarea fizică, în moduri plăcute și fezabile pentru mine, mă poate ajuta să slăbesc”. Dacă sala de sport e răspunsul la cea de-a doua teorie, atunci foarte bine; vei avea șanse mai mari să pui și în practică. Dacă nu, e cazul să te gândești la alte metode potrivite pentru tine.

Teoria se confirmă abia în practică, pentru tine: vezi cum te simți, ce funcționează și ce nu, ce e potrivit contextului, momentului în care te afli și ce trebuie ajustat.