Citatul „Înainte de a te diagnostica singur cu depresie sau stimă de sine scăzută, asigură-te că nu ești înconjurat de tâmpiți / idioți!” este adesea atribuit lui Sigmund Freud, dar acest lucru se pare că este fals. Site-ul Snopes .com, cunoscut pentru verificarea faptelor, a concluzionat că originea expresiei ar proveni de la o utilizatoare de Twitter (@ debihope).
Citatul are un ton acid, dur, dar transmite un mesaj important, în concordanță cu ceea ce s-a investigat și este cunoscut de mult timp în psihologie: oamenii din jur îți intră în cap, îți schimbă starea de spirit, îți schimbă felul în care te vezi.
Nu toate stările de tristețe sau de lipsă de încredere în sine provin dintr-o problemă mai degrabă internă. Uneori, sursa principală se află în interacțiunile sociale zilnice: vocile care te corectează non-stop, glumele pasiv-agresive, comparațiile cu “alții mai buni”, tăcerile care te pedepsesc, negarea sau minimalizarea emoțiilor și nevoilor tale.
Nu trebuie să fii Freud ca să-ți dai seama: îți toacă încet stima de sine, până crezi că e vina ta, că nu ești bun(ă) de nimic, că ești tu defect(ă).
Trăiești cu așa ceva aproape zilnic? Poate fi util să te întrebi:
Sunt depresiv(ă) sau doar epuizat(ă) / descurajat(ă) din cauza relațiilor nocive din viața mea?
Nu am încredere în mine sau sunt confuz(ă) din cauza mesajelor invalidante din exterior?
Ceea ce simt nu este, cumva, un răspuns normal la un context anormal?
Știu, nu e corect, dar responsabilitatea schimbării îți revine. Poate ți-ai dori ca schimbarea să vină de la cei care te invalidează, te critică non-stop, nu te respectă, însă realitatea este adesea alta. Tot tu, din păcate, trebuie să depui efortul.
Oamenii „toxici” (lipsiți de empatie sau cu un nivel foarte scăzut, egoiști, profitori, manipulatori etc.) își recunosc rareori propriul rol în problemă. Din perspectiva lor, nu există nimic de corectat și consideră că problema e la tine, că tu ar trebui să faci față răutăților și lipsei lor de empatie. Îți spun că e doar “sensibilitatea ta exagerată”.
Nu te lăsa prins(ă) în această manipulare – poți face față, dar nu pe termen lung sau nu fără consecințe negative asupra sănătății tale psihice și fizice.
Prin urmare, singura direcție realistă este schimbarea ta: nu a esenței tale, ci a modului în care răspunzi și-ți protejezi spațiul personal. Asta presupune să-ți clarifici limitele și să le impui ferm, chiar dacă inițial este inconfortabil sau îți trezește sentimentul de vină (paradoxal, tu te simți vinovat/ă, iar ei nu).
Limitele nu sunt o pedeapsă pentru ceilalți, ci o formă de grijă față de sine. Să răspunzi constant cu bunătate la răutăți constante, nu e noblețe, e auto-anulare. Oamenii „toxici” nu prea se schimbă pentru că îți pasă; nici pentru că le explici frumos. Dacă ai încercat deja asta și nu ai văzut o schimbare la ei, e clar că trebuie să schimbi strategia.
Limitele pe care le pui stabilesc cât de mult din energia ta permiți să fie consumată de vorbe și comportamente nocive. Mai mult, îți lasă energie și timp pentru a construi noi relații, care să te sprijine.
A rămâne într-un mediu social „toxic” sperând ca ceilalți să se transforme în timp, de la sine, este ca și cum ai sta într-o cameră plină de fum, așteptând ca focul să se stingă singur. Primul pas spre claritate este să găsești ieșirea și să respiri aer curat.
Alina-Elena Orel 