Andreea închide laptopul, terminând raportul urgent, dar corpul ei e încă alertă, ca și cum ar fi prinsă într-o fugă pe viață și pe moarte. Respirația e rapidă și scurtă, inima îi bate cu putere, iar gândurile îi sar haotic dintr-un colț în altul al minții. Îi e teamă. Nu știe exact de ce. Ceva nu e în regulă. A mai pățit asta, de câteva ori în ultimele luni, dar acum e mai intens. Se ridică, bea apă, se plimbă prin birou, încearcă să respire adânc. „Oare fac un atac de cord?”, se întreabă. Totuși, undeva, într-un colț al minții, știe că e un alt atac de panică. „Dacă mi se face rău în drum spre casă și nu e nimeni în jur să mă ajute?”. Mai stă o oră peste program la birou pentru a se calma și a-și face curaj să plece acasă.
Într-o dimineața, obosită și cu stomacul strâns, după ce a primit alte analize medicale care arată că totul e în regulă, cu zeci de frici și întrebări legate de ceea ce i se întâmplă, își face curaj și scrie mesajul pe care îl amână de luni de zile:„Bună ziua, aș dori să încep să fac terapie. Mă confrunt cu anxietate și atacuri de panică”.
O zi mai târziu, acasă, în fața telefonului sprijinit de câteva cărți, îmbrăcată în haine comode și cu ceva emoții, căci e prima oară când apelează la un psiholog, Andreea începe prima ședință online.
Nu, nu ai înnebunit! Care-i faza cu atacurile de panică:
Poate ai senzația că „înnebunești”, că pierzi controlul, că nu mai poți funcționa. Și totuși, nu ești „defect/ă”. Nu ești „nebun/ă”. Nu e ceva „greșit” cu tine. Creierul tău încearcă să te protejeze, doar că o face printr-o metodă ineficientă.
Nu ești singur/ă. Tulburările de anxietate sunt printre cele mai răspândite probleme de sănătate mintală.
A cere ajutorul unui psiholog specializat în anxietate nu înseamnă că „nu ești în stare” sau că „exagerezi”. Dimpotrivă. E o formă de grijă față de tine.
Așadar, când te confrunți cu un atac de panică, poate părea că „înnebunești” sau că vei muri. În realitate, ceea ce se întâmplă este un răspuns de supraviețuire activat de creierul tău — sistemul „luptă sau fugi” (fight or flight). Acest mecanism s-a dezvoltat acum mii de ani, în vremuri în care oamenii se confruntau cu pericole imediate și fizice, iar creierul trimitea semnale corpului să se pregătească. Totul pentru a supraviețui.
În prezent, pericolele cu care ne confruntăm sunt mai sofisticate: e-mailuri cu ton pasiv-agresiv, frici legate de eșec, presiunea standardelor sociale, griji pentru sănătatea celor dragi, stres cronic, traume sau răni emoționale nevindecate, probleme în relații, dileme morale etc.
Creierul nu face mereu diferența între un pericol real imediat și o amenințare viitoare imaginată — așa că răspunde la fel: activează alarma. De aici și manifestările somatice:
- inima bate cu putere (se pompează mai mult sânge către picioare si mâini, pentru a te pregăti pentru fugă sau luptă),
- respirația devine accelerată (hiperventilație) și apare amețeala sau senzația de sufocare,
- transpiri (ca sa se răcească corpul, prevenind supraîncălzirea acestuia),
- vedere încețoșată, pete în fața ochilor sau o senzație că lumina este prea puternică (lărgirea pupilelor lasă să intre mai multă lumină și-ți permite să scanezi mai bine mediul pentru pericole),
- dureri musculare și tremurături (tensiunea musculară în pregătirea pentru luptă/fugă),
- senzații de greață sau un stomac greu (scăderea activității sistemului digestiv permite redirecționarea energiei către sistemele de luptă/fugă) etc.
Totul pare că „explodează” în tine — dar, în esență, este doar un sistem de alarmă setat pe volum prea mare. Nu ești în pericol, dar creierul tău crede că ești. Așa că reacționează, sperând să te protejeze.
Chiar dacă răspunsul „fight or flight” e automat, se poate gestiona și preveni. Se pot învăța tehnici care calmează sistemul nervos, care liniștesc gândurile distorsionate și care îți redau controlul asupra propriei stări.
Cauzele atacurilor de panică
Uneori, pe fondul unui stres ridicat poate apărea un atac de panică și apoi reapariția atacurilor de panică are loc din cauza fricii că vor reapărea, din cauza hipervigilenței (ești atent/ă la orice semn care seamănă cu manifestările atacului de panică anterior), evitării (eviți contextele asociate atacurilor de panică și tocmai această evitare duce la întărirea unor asocieri etichetate de mintea ta ca amenințătoare și la reapariția atacurilor) și astfel intri într-un cerc vicios.
De multe ori, în spatele atacurilor de panică se pot afla cauze mai adânci: reprimarea, suprimarea sau evitarea constantă și frecventă a emoțiilor și gândurilor în legătură cu probleme în relațiile actuale, răni emoționale sau traume din copilărie/ adolescență / recente, doliu neîncheiat etc.
Inhibarea emoțiilor și gândurilor, evitarea anumitor contexte și persoane care îți provoacă anxietate duce la intensificarea răspunsurile fiziologice.
La suprafață, poate părea că e doar stresul. Dar ce se află în spatele faptului că nu te mai oprești din muncă? Ce se află în spatele faptul că nu poți spune „nu”. Ce se află la rădăcina presiunii de a reuși? Sau în spatele fricii de singurătate? Cum de eviți să închei o relație despre care știi că este toxică? Cum se face că, acum când viața ta e perfectă, au apărut atacurile de panică?
Ce se întâmplă în timpul unei ședințe de psihoterapie?
Psihologul îți oferă un spațiu sigur, lipsit de judecată, în care să explorezi ce simți. Te ajută să înțelegi cum funcționează anxietatea și cum apar atacurile de panică — dar mai ales, cum pot fi prevenite. Psihologul te poate ajuta să identifici factorii care declanșează, pun paie pe foc, mențin anxietatea și atacurile de panică, precum și soluțiile potrivite pentru tine.
Tehnicile pot include: identificarea și reglarea emoțiilor, respirație conștientă, exerciții de ancorare în prezent, meditații ghidate, art-terapie, restructurare cognitivă sau identificarea gândurilor-catastrofale care declanșează reacția în lanț, exerciții de expunere în imaginație etc.
De multe ori, simplul fapt că poți vorbi deschis cu cineva fără teama de a fi judecat/ă este deja un pas de eliberare. Ești ascultat/ă, înțele(a)s/ă, încurajat/ă. Iar terapeutul devine un ghid în haosul aparent fără ieșire al minții anxioase.
De multe ori, la finalul ședințelor, simți că respiri mai ușor. Începe să se contureze o hartă. Începi să recunoști declanșatorii, factorii care mențin problema, potențialele soluții sau căi de explorat, metode de prevenție. Înveți să nu mai fugi de frică, ci să stai cu ea, să o înțelegi.
Psihologul îți poate recomanda „teme” între ședințe, inspirate de ceea ce ai încercat deja, de intensitatea simptomelor, de potențialele cauze ale atacurilor de panică, de preferințele tale și contextul tău de viață.
Și încet-încet, acolo unde înainte era doar haos, apare claritatea.
Cât durează procesul? În cât timp scap de atacurile de panică?
Nu există un răspuns fix. Fiecare proces terapeutic este unic. Totuși, în general, este realist să te aștepți la îmbunătățiri vizibile < 5-6 ședințe. Asta nu înseamnă neapărat că problema se va rezolva 100%.
Pentru unele persoane sunt suficiente câteva ședințe pentru ca atacurile de panică să se rărească sau să dispară. Uneori, din momentul programării ședinței și până la prima ședință atacurile de panică dispar, pentru că obții o stare de relaxare, de siguranță, știind că ai făcut un prim pas important pentru a fi mai bine.
Dar procesul terapeutic nu ar trebui să se oprească acolo, ci să continue, ca să înveți să-ți gestionezi stresul și emoțiile eficient, să fii mai conștient/ă de ceea ce gândești, simți, de acțiunile tale, de valorile tale personale.
Numărul ședințelor variază în funcție de profunzimea cauzelor, de ritmul tău și de alianța terapeutică (relația și colaborarea eficientă dintre noi) .
Verifică întotdeauna acreditarea
Doar psihologii / psihoterapeuții sunt acreditați și formați să ajute clienții care se confruntă cu atacuri de panică. E important să mergi și la medic și să îți faci analizele.
E esențial să apelezi la un psiholog acreditat de Colegiul Psihologilor din România. Nu la un coach care a făcut un curs de o săptămână, nu la un specialist HR care „tratează” traume în timpul liber, nici la un comunicator carismatic care e influencer pe teme psihologice în Social Media [unele persoane publice vorbesc de parcă ar fi psihologi, dar nu sunt].
Ai grijă pe mâinile cui îți lași sănătatea mintală. Alege un specialist acreditat. Poți verifica în Registrul Unic al Psihologilor, singura sursă oficială și validă, aici: https://copsi.ro/index.php/registre
Alina-Elena Orel 