Cum să susții o persoană care trece prin depresie, anxietate sau alte provocări emoționale

A sprijini pe cineva care trece printr-o perioadă emoțională dificilă — fie că este vorba de depresie, anxietate, doliu, boală cronică sau alte provocări — este o responsabilitate delicată. Cu cele mai bune intenții, putem ajunge, fără să vrem, să spunem lucruri care rănesc sau care perpetuează suferința. De aceea, e esențial să fim informați și empatici.

Ce să NU faci sau să spui

❌ Nu minimaliza experiența.
Evită afirmații de genul: „O să treacă, nu te mai gândi” ; „Hai, fii pozitiv/ă!”; „Alții o duc mai rău”.

Dacă persoana ar fi putut să fie optimistă, să gândească pozitiv, ar fi făcut-o. Faptul că cineva îi spune să fie optimistă nu va ajuta. Atunci când te confrunți cu dificultăți, e normal să fii stresat(ă), frustrat(ă), trist(ă), speriat(ă) ș.a.m.d. 

Aceste sfaturi, bine intenționate, din păcate, invalidează trăirile persoanei și pot induce sentimentul de vinovăție sau de inadecvare pentru faptul că suferă.

Emoțiile, chiar și cele negative, au un rol funcțional. De exemplu, fricile și îngrijorările ne ajută să ne luăm măsuri de protecție, precauție; tristețea ne arată că am pierdut ceva important pentru noi. E important ca aceste emoții să fie recunoscute, nu negate.

❌ Nu încuraja evitarea sau reprimarea.
Recomandări de tipul „nu te mai gândi la asta” sau „încearcă să nu simți asta” nu fac decât să accentueze exact ceea ce persoana încearcă să evite. Evitarea și reprimarea sunt strategii ce pot funcționa pe termen scurt, dar pe termen lung pot intensifica starea de suferință și pot duce la comportamente disfuncționale.

Dacă aceste gânduri, îngrijorări sau emoții intense tot vin, poate au un mesaj de transmis, poate există o metodă constructivă de a ne gândi la acestea.

Controlul nu este soluția. Acceptarea este. În loc să încercăm să îndepărtăm emoțiile sau gândurile dureroase, e mult mai sănătos să învățăm să le tolerăm prezența și să ne raportăm cu blândețe și compasiune la propria persoană. După ce am făcut asta, putem să ne distragem apoi atenția și să ne implicăm în activități relaxante, plăcute (dacă suntem agitați) sau activități care să ne activeze (dacă avem o stare de inerție).

❌ Nu pune presiune.
Îndemnul „Dacă vrei cu adevărat, poți!” e dăunător. Tocmai această supra-motivație sau dorința disperată de a „scăpa” de o stare este ceea ce împiedică vindecarea. Nu totul este sub controlul nostru, iar eșecul de a reuși nu trebuie interpretat ca lipsă de voință.

Ce să faci în schimb

✅Fii prezent, nu salvator. Uneori, simpla ta prezență autentică poate însemna mai mult decât orice sfat. Ascultă fără să judeci, fără să încerci să „repari” ceva imediat. Uneori, cel mai vindecător lucru este să simți că cineva te vede, te ascultă și te acceptă exact așa cum ești, cu tot cu suferința ta.

✅Încurajează exprimarea emoțiilor. Ajută persoana să rămână în contact cu ceea ce simte. Nu trebuie să o forțezi să vorbească, dar arată-i că e în regulă să simtă frică, tristețe, furie. Emoțiile negative sunt mesaje interne care, dacă sunt ascultate, pot deveni o cale spre înțelegere și schimbare.

✅Normalizează procesul de vindecare. Reamintește-i persoanei că este în regulă să nu fii bine tot timpul. Viața include momente de durere și disconfort, iar acestea pot deveni oportunități de creștere. Validarea acestei realități poate fi eliberatoare. Viața nu e tot timpul roz, la fel cum nu e tot timpul în nuanțe cenușii.

✅Răbdare. Problemele nu dispar peste noapte și nu au soluții magice. Unele persoane pot depăși în câteva luni o provocare psihologică, altele în mult mai mult timp. Ține și de problemă, și de context, și de calitatea ajutorului primit, nu doar de persoană. Cu ajutor specializat, se pot vedea mici îmbunătățiri (diminuare frecvență, intensitate, acțiuni benefice etc.) până la rezultate mult mai vizibile. Pașii mici în direcția potrivită pot antrena schimbări mari.

✅Încurajează strategii sănătoase de coping. După ce o persoană învață să tolereze stările dificile, poate fi susținută să-și direcționeze atenția spre activități care aduc sens, structură sau plăcere. E important să nu grăbești persoana, ci să o însoțești. Exemple de strategii sănătoase: jurnalul emoțional, meditația, plimbări în natură, hobby-uri, terapia.

✅Atitudinea potrivită: blândețe, acceptare, empatie. Compasiunea (nu mila) — față de suferința celuilalt, dar și față de propriile limite în a ajuta este cheia. Nu ești terapeut, dar poți fi un sprijin real dacă te implici sincer, cu deschidere și fără a avea pretenția să „repari” ce nu ține de tine. A simți durere e omenesc, iar felul în care o întâmpinăm și o trăim poate face diferența.

✅Când și cum să încurajezi ajutorul profesional. Dacă suferința persistă sau se agravează, e important să încurajezi blând apelul la un specialist.

Cum să transmiți persoanei că are nevoie de psihoterapie? Exemple de abordări și formulări:

• „Observ că te simți adesea copleșit(ă) / trist(ă) / că îți pui întrebări în legătură cu starea ta psihică / că vrei să te înțelegi mai bine. Îmi pasă de tine și mi-aș dori să te simți mai bine. Poate ar fi util să vorbești cu cineva neutru, care te poate înțelege și ghida.”
• „La fel cum mergem la medic pentru o durere fizică, apelăm la psihoterapeut în fața unei dureri emoționale.”
• „Vreau să te ajut și o fac din toată inima, dar fiind atât de aproape de tine, îmi e greu să privesc totul clar. Poate că un specialist ar putea aduce o perspectivă care să te ajute și mai mult.”
• „Psihoterapia nu e pentru oamenii „defecți”, „slabi” sau „nebuni”. Psihoterapia e pentru cei care înțeleg că sunt oameni, nu roboți, și au emoții, blocaje sau întrebări cărora vor să le dea un sens; e pentru cei interesați de dezvoltarea lor personală. E pentru cei care vor mai mult de la viața lor interioară — mai multă claritate, mai multă liniște, mai multă autenticitate.”