Cum îți dai seama că ești manipulat(ă) într-o relație?

Cum îți dai seama că ești manipulat(ă) într-o relație? Cum îți dai seama dacă ești într-o relație disfuncțională sau toxică?

Indiferent de gen sau orientare sexuală, manipularea într-o relație de cuplu se manifestă similar, dar pentru simplitatea și fluența discursului voi folosi dinamica EL – EA.

Îți spune că te iubește, dar continuă să îți facă mult rău prin fapte sau vorbe.

Îți spune că nu a vrut să te rănească și că nu se va mai repeta. Și, totuși, se repetă. Nu știi ce să mai crezi. Te întrebi dacă te iubește sau nu, dacă e iubire ceea ce simte pentru tine sau nu. Te întrebi dacă sau câte șanse să îi mai dai.

Te gândești că poate tu vei fi excepția din viața lui și că tu vei fi cea care îl va salva sau că iubirea ta fără margini îl va schimba.

Nu poți concepe lipsa empatiei, consideri că toți oamenii sunt buni în adâncul sufletului lor și crezi că poate exagerezi tu sau ești paranoică.

Iubirea adevărată aduce liniște, creștere și respect, în timp ce manipularea generează confuzie, anxietate intensă și dependență.

Este firesc ca într-o relație de cuplu să apară ocazional și manipulări sau diverse alte probleme. Însă, dacă te regăsești în multe din situațiile de mai jos, este posibil să te afli într-o relație fie cu un partener cu tendințe puternice narcisice sau chiar cu tulburare de personalitate narcisică sau cu tulburare de personalitate antisocială (psihopatie / sociopatie), fie cu un mix de astfel de tendințe.

Empatia le (cam) lipsește, dar asta nu înseamnă că nu o pot disimula. Personalitățile din „triada întunecată”, termen umbrelă din literatura de specialitate, pot fi foarte carismatice, șarmante și pot seduce ușor prin manipulare, lingușire, disimulare. 

Manipularea excesivă mai poate fi prezentă și în alte tulburări de personalitate, precum: borderline – pentru a evita abandonul sau pentru a obține reasigurare; histrionică – manipularea poate apărea prin dramatizare, seducție sau victimizare, în încercarea de a atrage atenția și de a menține interesul celorlalți; paranoică – manipularea poate fi prezentă prin control, suspiciuni sau încercări de a „testa” loialitatea celuilalt.

Evident că un partener manipulativ are și părți bune. Și evident că relația are și momente frumoase. De aici și confuzia în care te afli. Căci, altfel, dacă ar fi fost doar rău, l-ai fi părăsit de mult timp. Totuși, de regulă, momentele bune sunt niște firmituri.

Atunci când pui lucrurile bune vs. rele într-o balanță sau când realizezi că stima ta de sine, respectul tău față de tine însăți, demnitatea ta au ajuns la pământ și ești într-o constantă suferință, anxietate, începi să realizezi ce ai de făcut.

Cum diferențiezi iubirea de manipulare?

Cum îți dai seama că ești manipulată într-o relație? Cum diferențiezi iubirea adevărată de cea simulată? Cum îți dai seama că ești într-o relație toxică?

Autonomie vs. control.

• Iubirea adevărată: Îți respectă libertatea și autonomia. Nu încearcă să te controleze. Te ajută să crești și să te dezvolți ca persoană. Te încurajează să fii tu însăți, să fii independentă și să îți urmezi pasiunile. Partenerul are încredere în tine și în capacitatea ta de a face față vieții de zi cu zi, atât pe plan personal, cât și profesional.
• Manipularea: Încearcă să îți controleze acțiunile, să te izoleze de ceilalți sau să te facă să crezi că trebuie să îi dovedești că ești de încredere. Ajungi să îi dai raportul în legătură cu tot ceea ce faci sau ai de gând să faci.
• Este foarte curios în legătură cu trecutul tău, în legătură cu ceea ce te afectează sau te impresionează, apoi folosește sau speculează nesiguranțele sau temerile tale pentru a obține ceea ce își dorește.
• Descurajează contactul cu prietenii tăi sau cu familia ta prin inventarea de scuze (ex.: nu se simte bine) sau provocarea de certuri înainte de întâlniri, ca tu să îi dezamăgești și să îi ții la distanță. Îi critică și îți spune că tu meriți mai mult – în schimb, prietenii lui sunt buni.
• Te pune să faci curățenie în lista de prieteni de pe rețelele sociale, spunându-ți că așa îi vei demonstra că ești de încredere și angajată în relație, el dorind, de fapt, să vadă câte lucruri ești dispusă să faci pentru el și cât de supusă îi ești.
• Încearcă să te facă dependentă de el, transmițându-ți direct sau indirect că ai nevoie de aprobarea lui mereu, de validarea lui, tu nefiind capabilă să iei decizii bune singură sau neavând suficientă experiență.
• Minte în mod deliberat sau se contrazice pentru a te deruta și destabiliza. Îți creează un sentiment de confuzie, de îndoială față de propria realitate și ai dificultăți în a avea încredere în propria judecată (gaslighting). Îți pui la îndoială propriile gânduri și ajungi să devii dependentă de părerea sau aprobarea lui.
• Contractele sau diverse bunuri la comun sunt doar pe numele lui, prin diverse împrejurări („E mai sigur să vorbesc eu pentru chirie că sunt bărbat”; „Lasă că mă ocup eu să cumpăr X, tu relaxează-te.”, „E complicat cu contabilitatea, tu ocupă-te de partea creativă”).

Congruență vs. promisiuni iluzorii.

• Iubirea adevărată: Este consistentă, consecventă. Există o congruență între ceea ce spune, simte și face. Simți că te poți baza pe el.
• Manipularea: Promite multe, dar nu acționează conform promisiunilor. Poate spune că te iubește, dar faptele, de cele mai multe ori, nu sunt în acord cu vorbele.
• Face promisiuni mari pentru viitor, fără nicio intenție reală de a se angaja. „La anul sigur se va întâmpla”, „O să vezi că va fi bine când…”, „Vom avea o familie frumoasă și vei uita de toate astea”, spune el și uite așa trec anii și aduni dezamăgiri și frustrări.
• Mereu găsește scuze când vine vorba de tine, dar față de alte persoane își respectă promisiunile, spunându-ți că e forțat de împrejurări să o facă.

Comunicare deschisă, empatică vs. comunicare manipulativă.

• Iubirea adevărată: Partenerul te face să te simți auzită și înțeleasă. Reușiți, de cele mai multe ori, să discutați deschis despre sentimentele voastre și să vă exprimați nevoile într-un mod clar și respectuos.
• Manipularea: Partenerul folosește tăcerea ca pe o formă de control (tăcerea punitivă) pentru a te face să te simți vinovată. În loc să își comunice direct nevoile, recurge des la sarcasm, bosumflare sau te pedepsește prin ignorare, indiferență.
• Partenerul te învinovățește pentru violența fizică sau psihologică pe care ți-o aplică. „Tu ești motivul pentru care sunt mereu nervos!”, „Din cauza ta, am făcut asta!”, „Dacă mă ascultai, nu se întâmpla asta!”.
• Partenerul îți minimizează des sentimentele. „Exagerezi! Ești tu prea sensibilă!”, „Asa sunteți voi femeile; dramatizați!”.

Bombardarea cu iubire și retragerea.

• Iubirea adevărată: Te vede și te apreciază așa cum ești, inclusiv cu defectele tale. Te iubește pentru cine ești, nu pentru ce poate obține de la tine. Sentimentele și comportamentele sale sunt destul de constante. Există reciprocitate în relație.
• Manipularea: Oferă, la început, complimente exagerate sau flatare falsă pentru a te face să te simți bine și astfel să obțină încrederea ta totală.
• Odată ce simte că te-a cucerit, nu mai depune efort, punându-te pe tine într-o situație destabilizantă – începi să te îngrijorezi și încerci să afli ce s-a întâmplat de s-a schimbat deodată, iar el îți reproșează că ești prea agățată de el și ceri prea multă atenție. Te face să crezi că tu ești vinovată pentru retragerea afecțiunii sale. Eventual, îți bagă subtil ideea că ai lucruri de rezolvat la tine sau „bagaje” din fostele relații sau îți livrează un citat al vreunui guru, pe ideea (falsă, desigur) că în iubire trebuie să oferi tot și să nu aștepți nimic în schimb.

Empatie vs. indiferență.

• Iubirea adevărată: Se preocupă sincer de sentimentele și nevoile tale. Împărtășește bucuriile și durerile tale.
• Manipularea: Este insensibil la nevoile tale sau te face să simți că nu contezi, concentrându-se doar pe propriile sale dorințe, nevoi.
• Când suferi, plângi, partenerul e ca o stană de piatră, neoferindu-ți niciun strop de compasiune sau alinare.
• Când are el chef, disponibilitate, îți este alături; când nu e în avantajul lui și are altceva mai bun de făcut, te lasă să suferi singură, nu îți este alături la greu, chiar și atunci când îi ceri ajutorul în mod explicit.
• Când ai o reușită, are grijă să îți transmită subtil că ai avut noroc sau pur și simplu trece peste subiect, ca și cum nu ar fi nimic important.

Critică constantă, directă sau subtilă.

• Iubirea adevărată: Acceptă și respectă diferențele dintre voi. Te apreciază așa cum ești, neavând așteptarea să fii perfectă. Nu te compară cu alte persoane. Nu încearcă să te schimbe într-o versiune idealizată.
• Manipularea: Te critică constant, te face să te simți inferioară și poate chiar îți impune schimbări pentru a fi în relație cu tine. Nu îți critică doar comportamentele, faptele, vorbele, te critică pe tine, cu totul, ca persoană. Când vă certați, este întotdeauna vina ta.
• Îți transmite, aparent inocent, că nu ești suficient de frumoasă, atractivă: „Totuși, nu mai ai 20 de ani ca să porți fustă scurtă”, „Ce ai pe față?”, „Iubita lui X merge săptămânal la sală sau la salon.”, „Ai fi mult mai frumoasă dacă ai purta…”, „Fosta mea avea un stil foarte elegant… tu ești diferită, mai simplă”, „Arată foarte bine; noi suntem de nota 7…”.
• Îți spune că e ceva în neregulă cu tine și te trimite la psiholog să te repari. Ți se pare curios că face asta, căci aparent nu e în avantajul lui. Aici sunt mai multe aspecte: are o părere foarte proastă despre psihologi și nu realizează că există șanse mari ca tu să reușești să ieși de sub vraja lui și intenționează să te facă să te simți defectă pentru a te controla; știe că tu va trebui să ventilezi, să vorbești cu cineva despre asta, iar el nu vrea să se facă de rușine în rândul cunoscuților, așa că te trimite la psiholog, deoarece acesta este obligat să păstreze confidențialitatea; știe că ventilarea la psiholog ar putea fi în avantajul lui, căci dacă tu tot aduni în tine, la un moment dat explodezi și îți faci bagajele și pleci – în schimb, la psiholog, eliberezi din tensiune vorbind despre asta.

Recompensare intermitentă.

• Alternează comportamentul pozitiv cu cel negativ și te ține într-o stare de nesiguranță și dependență. Te trezești într-un roller-coaster cu emoții intense, când pozitive, când negative. Ți-e din ce în ce mai greu să îi prezici comportamentul sau reacția și ești mereu în gardă. Trece brusc de la afecțiune la „răceală”, făcându-te să te simți derutată și să cauți constant aprobarea lui.
• Are perioade când se poartă frumos cu tine, mai ales în preajma altor persoane sau mai ales atunci când are apoi ocazia să se laude sau să fie lăudat de alții pentru gesturile lui frumoase. De exemplu, îți face cadou o bijuterie scumpă sau o vacanță exotică, iar ceilalți vor crede despre el că este atent și generos. Va avea grijă să pună și poze pe Social Media pentru a arăta celorlalți ce partener sau soț bun este.
• Are perioade când se poartă frumos cu tine pentru că are și el beneficii din relație. Diferența este că tu ai investit sentimente reale, iar el își asigură niște nevoi de suprafață și te va părăsi dacă altceva mai ofertant îi iese în cale sau dacă nu reușește să te manipuleze.

De ce e greu să ieși dintr-o relație toxică?

Cei care manipulează sunt adesea carismatici, șarmanți și te seduc prin minciuni, lingușire, disimulare, jocuri psihologice. Îți dai seama că ceva nu este în regulă, dar nu ești pregătită să îți asculți intuiția și vrei să te convingi, vrei să aduni dovezi, ceea ce nu vei reuși prea curând, deoarece ei știu cum să își ascundă intențiile sau urmele. Confuzia și nevoia de a fi convinsă 100% te mențin în relație.

La confuzie contribuie și faptul că acești manipulatori, în public, au o imagine impecabilă. Unii par a fi chiar foarte buni și empatici. Ceilalți ar băga mâna în foc pentru ei și nimeni nu te-ar crede că în viața privată se poartă așa. De aici și îndoiala ta de sine. Începi să te întrebi dacă nu cumva e problema la tine, căci altcineva nu pare să observe ceva în neregulă.

Mai mult, este foarte greu să te desprinzi de o persoană care se poartă cu tine ca un „traficant” de iubire. Îți oferă mult, te face dependentă, apoi își retrage „drogul” și tu intri în sevraj. Când ceri, te face să te simți vinovată, slabă, incapabilă că nu poți fără. Te agăți de perioadele bune și speri că acestea vor reveni.

Pe lângă sau în afară de confuzie și dependență emoțională, alte motive care te pot face să amâni ieșirea dintr-o relație toxică:

• Frica de singurătate și de eșec: „Cine mă mai ia cu un copil?”, „Mai bine rău cu cineva decât singur/ă”; „Familia trebuie să fie unită cu orice preț”, „Ce vor crede ceilalți?”, „Cum îmi mai refac eu viața la 40-50 de ani?”.
• Auto-devalorizare: „Poate asta e tot ce merit”, „Nu sunt bună de nimic”, „Arăt groaznic și nimeni nu se va uita la mine”.
• Nu ai un sistem de sprijin (familie, prieteni);
• Dependența financiară.
• Frica de a pierde custodia copiilor.

În cele ce urmează, câteva exemple în care manipularea este mai puțin evidentă.

Studiu de caz 1

Tehnici de manipulare: minciuna, aruncarea /proiectarea vinei, gaslight, victimizarea, retragerea afecțiunii, întreruperea comunicării, jocuri ale minții, critici și devalorizare deghizate sub forma grijii.

El are un copil din fosta căsătorie și la un moment dat îi spune iubitei că pleacă în vacanță la mare două săptămâni cu fosta și că el nu ar fi vrut, dar o face pentru copil. Ea simte că ceva nu este în regulă. Pentru ea de-abia avea timp o zi în weekenduri și deodată și-a făcut timp două săptămâni pentru această vacanță. El spunea că nu o suportă pe fosta, dar urma să stea cu ea în același apartament în vacanță. Copilul lor era adolescent, la vârsta când ar fi vrut să petreacă cu cei de-o vârstă, nu să stea cu părinții divorțați într-un apartament două săptămâni. El petrecea deja cu copilul trei zile pe săptămână și în weekend o zi. El nu îi spusese încă fostei că e într-o relație, deoarece considera că nu e treaba ei și, oricum, nu vorbeau ei despre lucruri personale. Când a plecat în vacanță, i-a spus iubitei că nu vor vorbi la telefon, deoarece nu vrea să afle copilul lui că este într-o relație, căci i-ar afecta starea emoțională.

Ea s-a chinuit mult timp, încercând să își dea seama dacă are ea o problemă, dacă e geloasă inutil sau dacă intuiția ei e corectă și el nu este implicat în relația cu ea și încă mai speră să se împace cu fosta soție. El o asigura că se înșală și îi transmitea, „spre binele ei”, că problema e la ea, că ea are traume nerezolvate și că el nu mai poate să facă față cerințelor ei exagerate. Astfel că vacanța picase tocmai bine, putându-se recupera după relația solicitantă cu ea și după o perioadă în care muncise foarte mult.

Din exterior, se vedea așa: el era un tată perfect, iar ea era isterică.

Ea s-a despărțit, într-un final, de el. După un an, el căuta să verifice dacă e cale de întoarcere. I-a spus că relația nu a mers din cauza ei, că era ea prea needy și dacă ar fi avut puțină răbdare cu el, relația lor ar fi fost ceea ce ea își dorea.

De-abia la un an distanță de la despărțire, ea a reușit să obțină o confesiune din partea lui: el atunci încă mai spera la o împăcare cu fosta soție. Când s-a convins că nu se poate cu fosta și se săturase să fie singur, a vrut să se întoarcă la ea.

Confesiunile se obțin rar, astfel că rareori vei ști cu certitudine, dar vei simți, cu siguranță, că ești cu persoana nepotrivită.

Studiu de caz 2

Tehnici de manipulare: control prin gelozie și izolare, gaslighting, critică constantă și devalorizare pentru a crea o dependență emoțională, victimizare și evitarea responsabilității, ciclul abuziv: idealizare – devalorizare – reconciliere, șantaj emoțional (inclusiv prin instrumentalizarea copilului).

Iubire la prima vedere. S-au căsătorit după 6 luni de relație și a fost bine câțiva ani.

După care, ușor-ușor, au început să apară nereguli:

• Ea devenise extrem de geloasă pe colegele de muncă ale soțului și făcea presiuni să își dea demisia. Îl suna des să afle ce face în pauza de masă, cu cine a ieșit. În teambuildingurile organizate de firmă, soțul nu avea voie să se ducă și nici nu era deschisă să meargă împreună.
• Sora lui a trecut prin niște evenimente foarte dificile și a avut nevoie să stea cu ei câteva săptămâni. Ea a început să îi reproșeze soțului că nu ține cu familia, că îi dă bani surorii lui, că își pierde timpul să o ajute să își găsească un job, în loc să îi acorde ei și copilului lor toată atenția. În ciuda explicațiilor lui, ea nu reușea să empatizeze și să înțeleagă că el îi este alături surorii lui într-un moment dificil și că asta e o dovadă că el e o persoană care ține cu familia. Ea îi spunea că sora lui îl manipulează, că de fapt se plânge și se victimizează fără motiv și că a inventat problemele ca să îi despartă pe ei.
• Ea a început să îl critice din ce în ce mai des. Tot ceea ce aprecia la el la început erau acum defecte; de exemplu, bunătatea lui era acum slăbiciune și lașitate. Nimic din ce făcea el nu era bine. Orice se întâmpla prin diverse împrejurări, era din vina lui. Și dacă făcea ce spunea ea, tot găsea critici: nu ai făcut la timp, nu e suficient.
• Au fost perioade când ea a plecat de acasă, propunând o separare temporară, cât el „să realizeze unde greșește”. În acest timp, ea l-a înșelat și a justificat asta prin faptul că erau despărțiți temporar și că așa a realizat că el este iubirea vieții ei. L-a convins să se împace și pentru că au un copil împreună și divorțul l-ar afecta foarte mult. Totuși, cât ea era plecată, nu se interesa de copil. Urma apoi o perioadă de miere, după care aceleași probleme reapăreau.

Studiu de caz 3

Tehnici de manipulare: idealizare excesivă (la început), control prin lipsă de predictibilitate, distanța ca formă de control, evitarea responsabilității, inversarea responsabilității, capcana perfidă (orice faci, nu e bine pentru relație), egoism, manipulare emoțională sofisticată (nevoile și reacțiile firești sunt negate, controlul subtil asupra stimei de sine și identității, vină care „sună frumos”, dar nu duce nicăieri.).

Ea era iubirea vieții lui. Niciodată nu mai simțise așa ceva. Era mirobolantă, specială. O suna mereu. Vorbeau cu orele la telefon. La început.

Totuși, rareori avea timp să se întâlnească cu ea. Avea mereu de muncă sau altceva de făcut. Când se întâlneau, propunerea venea mereu din partea lui și era ceva pe ultima sută de metri. Când ea propunea, rareori se întâmpla și trebuia să insiste, să se certe cu el.

Lui nu îi plăcea să se simtă forțat și voia să fie totul spontan. Nu voia să facă planuri cu câteva zile înainte sau să stabilească că se vor vedea în fiecare Sâmbătă, de exemplu. În schimb, avea planuri stabilite cu toată lumea. Doar cu ea, nu.

Ea ajunsese să își adapteze viața cu totul la viața lui, la timpul lui liber sau la cheful lui. Când îi sublinia că ceea ce face el este o formă de control, și nu de spontaneitate, el nega și spunea că ea, de fapt, vrea să dețină controlul și ea era dependentă de certitudini. Apoi venea cu tot felul de filosofii, gen Osho.

Și apoi el îi spunea că e trist că ea nu își trăiește viața și e dependentă de el. Și că ar trebui să își facă planuri și să nu aștepte după el. Însă, dacă ar fi făcut așa, nu s-ar mai fi văzut cu săptămânile.

Cumva, mai subtil, îi transmitea că asta nu o mai face atractivă pentru el. Iar atunci când ea ieșea cu prietenii, se simțea bine fără el, el îi spunea că s-a simțit puțin gelos. Și se simțea vinovat că nu îi poate oferi mai mult.

Iar ea nu înțelegea cum poate spune că o iubește, dar nu vrea să petreacă timp cu ea. Erau momente când el chiar plângea și spunea că ține la ea, dar așa este el. El își dorea acceptare, dar nu era dispus să îi accepte ei nevoile și, implicit, nici pe ea în viața lui.

Ce simțea ea în tot acest haos: confuzie („Poate e vina mea că vreau mai mult”; „Totuși, îmi spune că mă iubește, chiar dacă nu o arată”, „Poate e normal să te vezi o dată pe lună cu iubitul, când vrea el”); speranță („Poate se va schimba”); vină („Poate pun eu prea multa presiune”); iubire („Îl înțeleg. E sensibil. O să fiu răbdătoare”). Ea se simțea vinovată că are nevoi normale: timp, prezență, afecțiune, stabilitate. Și era epuizată emoțional.

Ce simțea el: emoțiile lui erau reale, dar iubirea, nu. O „iubire” care nu e disponibilă, nu se arată prin fapte, îl face pe celălalt să se simtă confuz, neliniștit, neiubit, epuizat…nu e o iubire sănătoasă. E un atașament dezechilibrat cu manipulare pasivă. El lăsa impresia că „aproape e iubire”, iar acel „aproape” epuiza și afecta grav sănătatea psihică a partenerei.