Mecanisme de Apărare

Când ne confruntăm cu stres sau emoții dificile, încercăm să ne menținem într-o stare echilibrată, astfel încât să putem continua să funcționăm normal. Uneori acționăm conștient, alegând în mod intenționat cum să facem față situației — acestea sunt mecanismele de coping, alteori reacționăm automat, fără să ne dăm seama, prin mecanisme de apărare — adică reacții inconștiente care ne ajută să facem față stresului sau emoțiilor puternice.

Mecanismele de apărare apar atunci când o situație este prea dureroasă, amenințătoare sau greu de acceptat pentru conștient. Creierul nostru „activează” automat aceste mecanisme pentru a ne proteja de disconfortul emoțional intens.

Uneori este greu de spus dacă un mecanism de apărare este „bun” sau „rău”, „sănătos” sau „nesănătos”. Totul depinde de situație, de context și de capacitatea persoanei de a face față momentului respectiv. Un mecanism de apărare considerat dezadaptativ poate fi util atunci când ne ajută să trecem peste o perioadă extrem de dificilă, însă dacă este folosit prea des sau pe termen lung ne împiedică să înfruntăm realitatea și să procesăm emoțiile în mod conștient.

Mecanisme de apărare mai puțin adaptative

• Divizare (“Splitting”). Spectrul complex de trăsături umane este văzut în două categorii extreme: idealizare vs. devalorizare, gândire de tip “totul sau nimic”, “alb sau negru”.
• Proiecție. Perceperea unor trăsături sau sentimente inacceptabile ca fiind proiectate în afara sinelui. Exemplu: nu suporți egoismul celuilalt pentru că-ți aduce aminte de propriul egoism pe care-l reprimi.
• Negarea sentimentelor și gândurilor inacceptabile. Exemplu: o persoană are simptome cauzate de sevraj, dar spune că nu are probleme cu alcoolul.
• Disocierea. Deconectarea gândurilor și emoțiilor inacceptabile de realitatea actuală. Apare în situații cu potențial traumatic ridicat.
• Acting Out. Realizarea unui comportament extrem pentru a exprima gânduri sau sentimente inacceptabile, care nu pot fi verbalizate. Ex.: tantrum la copii, pumni în pereți, aruncarea obiectelor.
• Regresia. Utilizarea strategiilor de coping din perioadele anterioare de dezvoltare pentru a face față evenimentelor sau sentimentelor stresante. Ex. un adult care reacționează, se poartă ca un copil.

Mecanisme de apărare mai adaptative

• Izolarea afectului. Uitarea unui sentiment neplăcut, în timp ce gândul asociat este conștientizat. Ex.: spune că nu are sentimente legate de faptul că a fost părăsit(ă).
• Deplasare. Redirecționarea sentimentelor sau impulsurilor către alte persoane sau activități. Ex: furia neconștientizată / reprimată cauzată de job este deplasată către partener(ă).
• Intelectualizare. Înlocuirea sentimentelor dureroase sau inconfortabile cu gândirea excesivă. Ex.: un pacient face față diagnosticului de cancer concentrându-se pe datele studiilor despre boală.
• Raționalizare. Explicarea comportamentelor sau sentimentelor inacceptabile într-o manieră logică. Ex.: “sunt bucuros că am fost concediat; oricum nu mi-a plăcut niciodată jobul”.
• Somatizare. Experimentarea unor sentimente sau gânduri inconfortabile ca simptome fizice. Ex. după un feedback negativ, ai dureri de cap; greață generată de un secret care te macină.
• Externalizare. Perceperea conflictelor interne ca fiind generate de circumstanțe externe. Ex.: ai o părere proastă despre performanța ta și dai vina pe colegi.
• Reprimare. Blocarea gândurilor, sentimentelor și impulsurilor inacceptabile. Specificul reprimării este că oamenii o fac în mod inconștient, astfel că adesea au foarte puțin control asupra acestui mecanism.
• Formaţiunea reactivă. Transformarea gândurilor, sentimentelor, impulsurilor nedorite, periculoase în contrariile lor. Ex.: ești foarte supărat pe manager și, în schimb, îți exprimi recunoștința de a lucra cu el.

Cele mai adaptative mecanisme de apărare

• Umor. Exprimarea unor gânduri sau sentimente inconfortabile sub formă de glume.
• Sublimare. Transformarea impulsurilor inacceptabile sau sentimentelor neplăcute în manifestări mai utile. Ex.: a picta când ești trist, a scrie când ești furios.
• Suprimare. Decizia de a elimina, cel puțin momentan, un gând sau sentiment dificil pentru a te putea concentra pe lucrurile importante. Ex.: ai un termen limită la școală/job și suprimi amintirile legate de un conflict recent în familie.
• Compensare. Contrabalansarea slăbiciunilor percepute prin accentuarea competenței în alte domenii. Ex.: “poate nu mă descurc atât de bine la negocieri, dar excelez la execuție”.

La ce îți folosesc aceste informații?

Atunci când devii conștient de mecanismele tale de apărare: îți înțelegi mai bine reacțiile în fața stresului, criticii sau durerii; poți alege răspunsuri mai sănătoase – în loc să eviți emoțiile, înveți să le recunoști și să le gestionezi; crești emoțional – un pas spre autocunoaștere și maturitate emoțională; îți îmbunătățești relațiile – înțelegi cum propriile mecanisme (ex: proiecția, negarea) pot influența modul în care comunici cu ceilalți.

Ideal este ca, pe măsură ce ne dezvoltăm, mecanismele de coping să devină dominante, iar cele de apărare să rămână instrumente de sprijin temporar.