Trebuie neaparat sa ierti ca sa treci peste?

Nu trebuie neapărat să ierți ca să treci peste! Poți merge mai departe și poți uita, fără a fi necesar să ierți.

Există situații când iertarea este dificil de realizat sau este chiar imposibilă. De exemplu, iertarea poate fi greu sau imposibil de acordat de către victimele unui abuz sexual, apropiații unei persoane ucise, persoanele hărțuite emoțional și fizic.

Dacă autorul traumei este tras la răspundere, își cere scuze cu adevărat și își schimbă comportamentul, pentru unii oameni poate fi loc de iertare. Pentru alții, nu.

Cei care NU pot să ierte, nu înseamnă că sunt oameni răi. Și nu înseamnă nici că nu vor putea trece peste, că nu se vor putea vindeca. Există și alte metode de a depăși trauma.

A te forța să ierți când nu simți să faci asta este, cel mai probabil, contraproductiv pentru vindecare. Uneori, din păcate, victimele, în loc să fie lăsate să-și proceseze durerea, sunt invalidate prin presiunea de a-și ierta abuzatorii. Acele sfaturi venite de la apropiați, de la diverși specialiști chiar, precum „Trebuie să-l ierți ca să poți merge mai departe” sună ca și cum i-ar interesa mai mult confortul abuzatorului decât al victimei. Nu vi se pare absurd? Iar uneori sunt blamate, prin remarci de genul „Dar iartă-l/o odată, a greșit și el/ea…treci peste!”.

Dacă nu ai iertat autorul traumei, nu înseamnă neapărat că vei ține în suflet mult timp sentimente precum ură, dorință de răzbunare, furie față de făptuitor. Ci că nu accepți să scuzi, să ierți un anumit comportament grav, mai ales unul care s-a repetat în trecut sau are mari șanse de a se repeta în viitor. Poți înțelege un comportament, poți găsi o explicație pentru un comportament, dar nu înseamnă că asta îl face acceptabil.

Consecințele acelui comportament nociv pot rămâne în continuare în viața persoanei, chiar dacă acestea se diminuează în timp, chiar dacă persoana își recapătă starea de bine și devine mai puternică în ciuda evenimentului traumatizant.

Acel „Letting Go”, de care se tot vorbește, este despre a da drumul, despre a (te) elibera, nu neapărat despre iertare. Sau, mă rog, așa îl înțeleg eu. Îmi place o metaforă din ACT folosită pentru a explica acceptarea și care mi se pare că exemplifică perfect ce înseamnă să treci peste, fără să te forțezi să ierți…Imaginează-ți că de o parte și de alta a unei gropi te afli tu și un monstru și fiecare trage de capătul lui de frânghie, luptându-se să nu cadă în groapă. Dar, cel mai bun mod de a nu fi târât(ă) în groapă de monstru este să dai drumul frânghiei! Așadar, pot fi situații când nu trebuie să te încrâncenezi să lupți să ierți, ci pur și simplu să abandonezi această luptă și să te concentrezi pe vindecare.

Acest articol nu este o recomandare, ci o propunere de a vedea lucrurile și altfel, la care cred că merită să reflectăm.

Imagine coperta/ preview: Mario Sanchez Nevado.