Când în terapie un client întreabă „Ce ar trebui să fac?”, un bun psiholog nu va oferi o soluție. Clientul este expert în viața lui, psihologul este expert în dialogul care să-l ajute pe client să găsească soluțiile potrivite.
Un bun psiholog va întreba ceva de genul: „Care-ți sunt opțiunile? / Care sunt avantajele și dezavantajele fiecărei alegeri? Hai să vorbim despre ele!” Astfel îl va încuraja pe client să-și dezvolte abilitățile de rezolvare a problemelor, să-și conștientizeze credințele și emoțiile asociate situației în care se află.
Deciziile de viață (să accept sau nu un job, să divorțez sau nu etc.) sunt ale clientului, nu ale psihologului.
Dacă psihologul ar lua decizia pentru client, ar crea o dependență a clientului față de terapie / consiliere. Scopul final al terapiei / consilierii este ca acel client să devină, într-un fel, propriul său psiholog. Pe principiul: „Dă-i omului un pește și va avea de mâncare o zi. Învață-l să pescuiască și va avea de mâncare toată viața.”
Dacă un client întreabă ce ar trebui să facă pentru a depăși o provocare emoțională (depresie, anxietate, panică etc), psihologul îl poate întreba ce a funcționat până atunci, pentru a identifica strategii eficiente de repetat sau ce nu a funcționat până atunci, pentru a identifica împreună strategiile de evitat.
Psihologul poate furniza clientului informații / strategii / tehnici care funcționează pentru multe persoane, conform studiilor de specialitate. De asemenea, psihologul îi poate explica clientului că e important să testeze și să găsească ceea ce funcționează pentru el. Căci clientul este cel mai bun judecător în acest sens.
E o diferență între a oferi sfaturi și a face psiho-educație! E normal și chiar foarte indicat să oferi informații de specialitate, atunci când este cazul.
Note:
Recomandările din această serie sunt în acord cu codurile etice ale psihologilor (RO și Internațional), cu recomandările din domeniu (consensul specialiștilor, practicienilor) și cu rezultatele studiilor în domeniu.
Folosesc termenul psiholog, dar acesta este foarte general; situațiile la care oamenii se gândesc, așa cum vedem prin filme, de exemplu, sunt legate de profesiile consilier psihologic și psihoterapeut. Recomandările sunt valabile și pentru consilierea în dezvoltare personală.
Limba română nu e bună prietenă cu genul feminin în multe profesii dar, din rațiuni ce țin de cursivitatea textului, am folosit masculinul, fără a intenționa să insinuez că anumite comportamente sunt specifice unui anumit gen. Pentru a face referire la femeile din această profesie se pot folosi termenii: psihologă, psihoterapeută, consilieră.
Alina-Elena Orel 