Lauda de sine nu miroase a bine?

Pe continuumul ce pornește de la neîncredere în sine, stimă de sine scăzută și trece prin modestie, ajungând la cealaltă extremă – aroganța, narcisismul – este greu uneori să te poziționezi sau să poziționezi pe cineva.

Când lauda de sine este exagerată sau când nu este însoțită de fapte, de dovezi, avem cu siguranță motive de suspiciozitate.

Cred foarte mult că faptele vorbesc mai tare decât vorbele. Însă există situații, precum interviul de angajare sau de promovare, când e nevoie să te lauzi puțin. Cheia e să găsești tonul potrivit. Auto-promovarea se poate referi atât la trăsături de personalitate (ex. „comunic bine cu tinerii”, „sunt un team-player”), cât și la rezultate în diferite proiecte (ex. „am crescut cifra de afaceri cu X%”) sau la evaluări subiective legate de rezultate (ex. „am făcut o treabă bună).

Faptele bune se fac în tăcere?

Da, uneori, faci o faptă bună și nu spui nimănui; doar tu și persoana pe care ai ajutat-o știți despre asta. Iar, uneori, nici persoana pe care o ajuți nu știe (ex. donații intermediate sau anonime). O faci din altruism, nu pentru laude. Iar, alteori, e nevoie să îți expui faptele bune, pentru a crește conștientizarea și pentru a-i îndemna și pe ceilalți să contribuie.

Ne-au murit lăudătorii?

Uneori, oamenii sunt invidioși, geloși și nu sar să ne laude, să ne aprecieze munca. Alteori, pur și simplu se activează doar când faci ceva negativ.  Circulă niște statistici care spun că un client mulțumit este dispus să își împărtășească experiența cu alți 9 cunoscuți, în timp ce unul nemulțumit împărtășește cu alți 26.

Nu uita să te lauzi și pe tine însuți/ însăți !

Unii oameni au tendința să își vadă doar defectele sau aspectele de îmbunătățit și să ignore lucrurile bune pe care le-au făcut sau obținut. Trăim într-o cultură în care pare să predomine mai degrabă comparațiile cu ceilalți, în locul comparațiilor din interiorul evoluției noastre personale. Astfel că niciodată nu vom fi destul de buni când mereu ne comparăm cu cei mai buni ca noi, în loc să ne inspirăm de la ei și în același timp să ne apreciem valoarea și evoluția personală.

Experiența mea personală ca elevă /studentă m-a făcut să concentrez adesea pe aspecte de corectat, de îmbunătățit și nu pe ceea ce e bine. De asemenea, experiența profesională a fost dominată de identificarea de bug-uri și aspecte de îmbunătățit, nu pe a scoate în evidență lucrurile bune. Astfel, în ciuda faptului că tendința mea înnăscută e să văd (și) partea plină a paharului, trebuie să depun uneori puțin efort când vine vorba de feedback sau auto-evaluare.

Diferențe de gen în auto-evaluare.

Modul în care se auto-evaluează femeile în comparație cu bărbații, în anumite domenii, ar putea fi unul dintre motivele pentru care vedem mai puține femei în poziții de conducere, ieșind în față sau motivul pentru care există diferențe de salarizare.

O serie de experimente relevă că:

• Atunci când bărbații și femeile au avut rezultate la fel de bune la un test de matematică și științe, domeniu în care există stereotipul că bărbații sunt mai buni, femeile și-au descris performanța mult mai puțin favorabil decât bărbații – de exemplu, numind-o mai degrabă „bună” decât „foarte bună” sau „excepțională”.
• Femeile și bărbații care știau că au avut performanțe la fel de bune și-au descris performanța în mod diferit.
• Nu e doar despre încredere în sine, ci și despre auto-promovare. E posibil ca femeile să se simtă mai puțin confortabil în a se promova pe sine sau a se lăuda. Asta înseamnă, printre altele, că nu ar trebui să ne bazăm pe auto-evaluări, ci pe fapte concrete, atunci când angajăm sau promovăm pe cineva la locul de muncă.

Lauda de sine nu miroase a bine? Depinde de context, depinde de cantitate, de modul în care te poziționezi.