În domeniul larg al dezvoltării personale – aici intrând nu doar consilierea în dezvoltare personală, ci și coachingul, NLP-ul, psihologia – circulă o serie de mituri. Mai jos, o listă cu 11 dintre acestea.
Mit#1: Putem citi gândurile și intențiile oamenilor. Studiile [1, 2] arată că precizia interpretărilor este slabă. Ai crede că o persoană minte atunci când evită privirea, privește spre dreapta, își schimbă postura corpului, își ține mâinile încrucișate, are o voce tensionată, un ritm de vorbire lent sau se bâlbâie, dar nu e chiar așa. Sunt o grămadă de factori care pot determina o persoană să aibă un anumit comportament, astfel că este foarte greu să-ți dai seama când cineva te minte. De exemplu, brațele încrucișate nu sunt automat un semn al defensivității; dacă ai dureri de spate, probabil și tu adopți des aceasta postură. Sau bâlbâiala, structura incoerentă a unui răspuns, pot fi semne al oboselii sau anxietății, nu semne ale minciunii. Bâțâitul din picioare nu e automat un semn al nerăbdării, poate fi vorba despre crampe musculare sau amorțeală. Cei care spun adevărul pot părea că mint în situații foarte stresante sau inconfortabile, precum examene, interviuri la poliție, aeroport, tribunal. Și există persoane care excelează la construirea de minciuni iscusite, fără ca ceilalți să își dea seama, precum Anna Sorokin („Delvey”), după a cărei poveste Netflix a realizat un serial.
Mit#2: Doar 7% din comunicare este verbală, 93% din mesaj este nonverbal. Cu siguranță, ai auzit asta de multe ori. Așadar, se spune că doar 7% din toată comunicarea se realizează prin cuvinte, iar 38% reprezintă componenta nonverbală, cum ar fi tonalitatea vocii și 55% limbajul corpului. Albert Mehrabian a inventat regula 7-38-55 prin 1967, în urma unor cercetări, iar procentajele reprezintă o medie. Doar că mai toată lumea a scos această regulă din contextele experimentelor sale și se spune că psihologul și-a petrecut zeci de ani încercând să corecteze asta. Fără succes, aparent. Formula 7-38-55 a fost dezvoltată cu un scop specific [3]: analizarea congruenței între componentele faciale și cele verbale pentru a descifra adevărul atunci o persoană își exprimă emoțiile și atitudinile (ce îi place sau ce îi displace). De exemplu, când cineva îți spune “-Ce deștept ești!”, tonalitatea și mimica interlocutorului îți indică dacă e la propriu sau la figurat (sens opus).
Mit#3: Opusele se atrag. Studiile [4,5] arată că realitatea nu este chiar așa. Iar când se întâmplă ca opusele să se atragă, la început, poate fi palpitant, dar pe termen lung, e foarte posibil ca temperamentele diferite, interesele, valorile diferite ale celor doi să genereze conflicte.
Mit#4: “Dacă îți imaginezi că ai obținut ceea ce îți dorești, vei atrage asta”. E un banc celebru despre un om sărac care se roagă să câștige la loterie și, după un timp, Dumnezeu îi zice: „Spune-mi și mie când ai de gând să joci un bilet?”. Gândurile, planurile care nu sunt puse în practică nu se vor concretiza. Și dacă se vor concretiza fără acțiune, va fi doar o coincidență.
Desigur, e bine să-ți imaginezi că vei reuși ceva anume, te poate motiva, dar nu trebuie să te oprești aici. Cercetările lui Oettingen [6] arată că persoanele care se opresc doar la a-și imagina că au obținut ceea ce își doresc, fără să își imagineze și obstacolele, sunt mai puțin motivate să întreprindă acțiunile necesare pentru realizarea obiectivului.
Mit#5: Folosim doar 10% din capacitatea creierului nostru. Un alt mit foarte răspândit! Folosim întotdeauna mai mult de 10% din creier și folosim mai toate părțile creierului. Neurologul John Henley explică [7]: „Luați simplul act de a vă turna cafeaua în ceașcă dimineața: în drum către cafetieră, întindeți mâna spre ea, turnați în cană, lăsând chiar spațiu suplimentar pentru frișcă. Doar pentru aceste acțiuni simple lobii occipital și parietal, cortexul senzorio-motor, ganglionii bazali, cerebelul și lobii frontali se activează cu toții. O adevărată furtună cu fulgere de activitate neuronală are loc în aproape tot creierul în interval de câteva secunde.”
Mit#6: Emisfera cerebrală dreaptă e creativă și emisfera stângă e analitică, logică. Nu există nicio dovadă că ar fi așa! [8] Ai nevoie de ambele emisfere pentru a fi atât logic, cât și creativ, artistic. Acest mit ar fi pornit prin 1960, când pentru tratarea epilepsiei s-au efectueze operații neurochirurgicale de rezecție parțială sau totală a corpului calos, structură care leagă cele două emisfere cerebrale. Pentru acești pacienți informațiile pot fi furnizate unei singure emisfere la un moment dat.
Mit#7: Ai nevoie de 10.000 de ore de practică ca să devii expert. E o suprageneralizare, căci lucrurile sunt mai complicate de atât [9]. Depinde de domeniu/ de activitate, depinde de modul în care practici, de calitatea practicii, de aptitudinile înnăscute. Poți deveni expert în ceva foarte simplu în câteva ore, la fel cum poți să nu devii expert în ceva complex nici după 30.000 de ore de practică. Desigur, asta nu înseamnă că nu trebuie să studiezi, să practici, să te concentrezi pe îmbunătățirea anumitor abilități.
Mit#7: Ai nevoie de 21 zile / 66 de zile pentru a-ți forma un obicei. La fel, nu există o formulă magică. Depinde de obicei, depinde de persoană! Aceste numere magice sunt medii ale unor variații foarte mari – unii oameni și-au automatizat un obicei în 2 săptămâni, alții într-un an.
Mit#8: “Dacă vrei cu adevărat, poți!” Păi, uneori, chiar asta ne împiedică să putem: să ne dorim prea mult (supramotivație). Și ca să putem obține absolut orice ne dorim, ar trebui ca totul să fie sub controlul nostru și nu e chiar așa, după cum pandemia ne-a arătat recent. Cum spuneam într-un alt articol de pe blog, între a „a vrea” și „a reuși”, mai există niște elemente importante, care ne cam scapă din vedere, căci altfel am fi cu toții excepționali.
Mit#9: “Gândește pozitiv indiferent de situație!” E bine să fii optimist, să gândești pozitiv. Însă atunci când te confrunți cu dificultăți, e normal să fii stresat, frustrat, trist, speriat ș.a.m.d. Emoțiile negative au și ele rolul lor, pot fi funcționale, ne pot ajuta să găsim soluții, să ne protejăm, să învățăm, să ne schimbăm în bine. Desigur, extremele nu sunt de dorit; „durerea este inevitabilă, suferința este opțională”.
Mit#10: “Evită gândurile negative! Gândește opusul! “Controlul este problema, nu soluția”, ne arată Terapia prin Acceptare și Angajament. De câte ori încercăm să controlăm emoțiile sau gândurile neplăcute, dureroase, nu facem decât să le amplificăm puterea. Detalii aici.
Mit #11: Înveți mai bine folosindu-ți stilul de învățare dominant – VAK (Vizual, Auditiv, Practic / Kinestezic). Se crede că o persoană cu înclinații, preferințe spre vizual, de exemplu, va învăța întotdeauna mai bine prin materiale vizuale. Dar presupunerea nu este corectă [10]. Cel mai bun mod de a învăța este prin procesare semantică (înțeles), nu prin simțuri. Că preferăm un anumit stil, asta-i altceva! Iar chestionarele de identificare a stilului dominant nu au o validitate bună.
În concluzie, înainte de a crede, cercetează! Știu, e greu, e time-consuming, iar unele lucruri par atât de logice, încât nici nu ne trece prin cap că ar putea fi false sau exagerate.
Referințe:
https://www.annualreviews.org/doi/abs/10.1146/annurev-psych-010418-103135https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0040259https://online.utpb.edu/about-us/articles/communication/how-much-of-communication-is-nonverbal/https://www.pnas.org/doi/10.1073/pnas.1533220100https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/0956797616678187https://www.goodreads.com/book/show/20821304-rethinking-positive-thinkinghttps://www.scientificamerican.com/article/do-people-only-use-10-percent-of-their-brains/https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0071275https://www.6seconds.org/2020/01/25/10000-hour-rule/https://www.psychologicalscience.org/journals/pspi/PSPI_9_3.pdf
Alina-Elena Orel 