E normal sa nu stii ce vrei?

Imaginează-ți că pleci pentru prima oară din orașul în care te-ai născut într-o călătorie lungă cu trenul până într-un orășel aflat la 543 de km, dincolo de munți. Și toată călătoria mergi cu draperiile trase…pentru că tu crezi că e importantă doar destinația. Dar, imaginează-ți câte lucruri minunate ratezi…munți cu piscuri albe, dealuri de un verde crud cu pâlcuri de alb și roz pe ici pe colo, câmpii cu flori multicolore, râuri ce-și fac loc printre pietre, căprioare zbughind către pădure, lumina blândă a soarelui la apus, oameni de-ai locului, cupluri care-și iau rămas bun pe peron. 

Cam așa e și în viață! Viața este o călătorie, nu o destinație! Știu, această zicală e deja un clișeu, dar asta nu o face mai puțin adevărată. Contează și ce vezi și “aduni” pe parcurs, nu doar să obții ceea ce vrei, nu doar să bifezi un obiectiv. 

Dacă toți oamenii ar ști din prima și cu exactitate ceea ce își doresc, dacă ar ști ceea ce li se potrivește, ar rata o grămadă de experiențe care le șlefuiesc personalitatea, care contribuie la dezvoltarea sensului lor personal.

Dacă toți oamenii ar ști ce își doresc din prima, n-ar mai exista meserii precum consilier vocațional, consilier de carieră, consilier în dezvoltare personală, psihoterapeut. Prin urmare, statistic vorbind, e normal să ai perioade în care nu știi ce vrei.  

Când nu știi ce vrei, poate fi un semn că ai “înghițit” ceva timp regulile celorlalți fără să le “mesteci” și acum ești pregătit(ă) să descoperi cine ești tu cu adevărat și “lucrurile” de care ai nevoie cu adevărat. Crizele existențiale sunt de multe ori generate de lipsa autenticității; trăim într-o societate în care “trebuie” e la ordinea zilei. Când suntem sinceri cu noi înșine, când ne cunoaștem valorile personale pozitive și acționăm în acord cu acestea, când există o congruență între ceea ce simțim, gândim și ceea ce facem, avem mari șanse să descoperim ceea ce ne dorim cu adevărat. De fapt, exprimarea mai corectă ar fi ceea ce avem nevoie. Pentru că nu întotdeauna ceea ce ne dorim este și ceea ce avem nevoie.  

E normal să nu știi ce vrei? Câteodată, poate fi util să te întrebi ce NU vrei. Ce nu vrei de la școală? Ce nu vrei de la viitorul job sau viitoarea carieră? Ce fel de prieteni nu vrei să ai în preajmă? Ce fel de partener(ă) n-ai vrea să ai? Odată ce știi ce nu vrei, vei putea să identifici mai ușor ce ai nevoie, ce ți se potrivește, ce preferi.

Viața e compusă din momente în care știm ce vrem și momente în care nu știm ce vrem. De momente în care ne răzgândim și ne reinventăm. De momente în care ne bucurăm de etapa în care ne aflăm și nu ne dorim nimic mai mult. 

Nu e tocmai confortabil să nu știi ce vrei. Desigur, ar fi mai simplu să afli cât mai devreme. Nu e confortabil, dar, cu siguranță, nu e plictisitor! Și nu e inutil! În aceste momente de frământare, de incertitudine, suntem într-o continuă căutare. Căutăm răspunsuri în cărți, în filme, în muzică, în ceilalți, în noi. Și, până ajungem la un răspuns, ne “îmbogățim” cu o grămadă de informații și experiențe. 

E O.K. să nu știi ce vrei! Indiferent de vârstă! Deși dilemele și incertitudinile tind să fie mai pregnante în adolescență și post-adolescență, acestea apar și la maturitate.

Nu am cum să îți spun, dragă cititor sau cititoare, ce să faci. Căci fiecare poveste de viață e unică. Dar mai ales, nu e treaba mea să-ți spun cum să îți trăiești viața. Dar dacă tot ai căutat răspuns la această întrebare, află că nu există rețete minune! Tot ce îți pot spune e că multora li s-a părut util să acționeze. Unii și-au dezvoltat noi hobby-uri, au urmat tot felul de cursuri, au citit și au fost curioși în legătură cu variate domenii de activitate. Alții au făcut voluntariat. Alții au călătorit și au cunoscut culturi noi, au cunoscut oameni diferiți și au fost deschiși să le înțeleagă perspectivele. Alții și-au asumat un proces de autocunoaștere alături de un consilier / psihoterapeut. De ce a fost util pentru mulți să acționeze? Acționând, nu și-au lăsat anxietatea, îngrijorările, incertitudinea să ruleze încontinuu în mintea lor, ca un disc stricat, ci au preluat controlul asupra vieții lor.