De ce nu învățăm din greșeli?

Știm că un comportament este dăunător, totuși persistăm să ne rănim pe noi înșine și pe ceilalți, în ciuda consecințelor. De ce nu reușim pur și simplu să învățăm din anumite experiențe?

Nu există un singur răspuns. Diferă de la un tip de greșeală la altul și de la persoană la persoană.

Una dintre explicații ține de raportul costuri – beneficii. Ce beneficii îți aduce greșeala pe care tot o repeți? De exemplu, unei persoane dependente de aprecierile celorlalți îi va fi greu să spună “nu” la locul de muncă și va prelua sarcini suplimentare; chiar dacă suportă consecințele negative – oboseala și ignorarea vieții personale – continuă să repete greșeala deoarece costul pierderii aprecierii celorlalți este perceput a fi mai mare decât costul unui burnout.

Un alt exemplu din sfera relațiilor – o persoană care intră mereu în relații cu parteneri nepotriviți. Dacă frica de singurătate nu ar exista, acea persoană ar fi mai atentă la detalii, ar avea mai multă răbdare și nu ar ignora semnalele nepotrivirii. Dar, uneori, costul singurătății poate fi mai mare decât costul unei relații fără viitor.

Acum, gândește-te la o greșeală care nu are niciun beneficiu. De exemplu, când ai pus prima oară mâna pe mânerul unei oale aflate pe foc. Cu siguranță, nu ai mai repetat această greșeală, nu-i așa? Se pare că avem un mecanism în creier care reacționează în doar 0,1 secunde la lucrurile care au dus în trecut la comiterea unor erori. Astfel că, în cazul situației descrise mai devreme, ne amintim să folosim mănușile de bucătărie.

Dacă totuși ai repetat această greșeală, probabil că aveai mintea supraîncărcată. Deși ai învățat lecția, n-ai apucat să o extragi din memorie din cauza “zgomotului” mintal.

O altă explicație ar putea ține de neasumarea responsabilității. Și pentru a exemplifica, voi descrie un studiu interesant. Cercetătorii au intervievat 476 de deținuți, imediat după încarcerare, despre ceea ce au simțit în legătură cu crimele lor. După  eliberare, cercetătorii au verificat dacă deținuții au ajuns să comită din nou infracțiuni similare. Prizonierii au fost împărțiți, pe baza evaluărilor inițiale, în două categorii: cei care au simțit vinovăție și cei care au simțit rușine. Care grup crezi că a recidivat?

• Deținuții care s-au simțit vinovați pentru ceea ce au făcut au avut tendința de a nu repeta infracțiunea după eliberare. 
• Deținuții care au simțit rușine au avut tendința de a da vina pe circumstanțe pentru a-și păstra stima de sine și astfel nu au învățat din greșeli ; mulți au repetat infracțiunile mai târziu.

Dacă relație după relație sau loc de muncă după loc de muncă se dovedesc a fi o greșeală, este posibil să fie vorba despre ne-asumarea responsabilității pentru bucățica de vină. Dacă spunem „eu nu am greșit cu nimic”, deși am greșit, eșecurile se vor repeta.

Ne-învățarea din greșeli mai poate fi explicată de existența unei condiționări puternice. Gândiți-vă la experimentul lui Pavlov care și-a condiționat câinele să saliveze ori de câte ori auzea clopoțelul. Sau la un adult care a  fost victima bullyingului în copilărie și care, atunci când este jignit, reacționează instant prin violență verbală sau fizică.

În cazul unor astfel de condiționări, este foarte greu să reușești să creezi un spațiu de câteva secunde între acțiunea stimulului și reacția automată pentru a stabili un curs mai potrivit al acțiunii.

Unii oameni NU învață din Greșeli și Eșecuri, ci din Succese. Sau învață mai bine din întăriri  pozitive, nu negative. Experimentele pe animale arată că activitatea neuronală în urma unui răspuns corect și a unei recompense este mai eficientă. Imediat după un răspuns corect, neuronii prelucrează informațiile mai clar și mai eficient. Dar după un răspuns greșit nu apare nicio îmbunătățire.

Nu învățăm din greșeli, pentru că NU le uităm. Am crede intuitiv că este invers. Dar unele experimente sugerează că învățăm puțin din alegerile noastre din trecut, fie ele bune sau rele.

Atât participanții care au fost rugați să își amintească de câte ori au avut succes, cât și cei care și-au amintit de câte ori au eșuat să se abțină de la cumpărături impulsive, au fost dispuși, în aceeași măsură, să se îndatoreze la bancă.

Explicațiile ar putea fi următoarele:

• cei care și-au amintit succesele, se gândesc că au totul sub control și că nu vor cheltui irațional;
• cei care au fost rugați să își amintească eșecurile, au simțit emoții negative și…ce altă metodă mai la îndemână ar fi pentru a te simți mai bine? Cumpărăturile!? Astfel, au devenit și ei dispuși să se îndatoreze.

E bine să ne întrebăm de ce nu învățăm din unele greșeli. Există oameni care nu se întreabă, deoarece ei nu consideră că greșesc. 

Cei cu tulburare de personalitate narcisică nu consideră niciodată că au greșit. Cu toții avem tendința de a atribui succesul propriilor noastre eforturi și a da vina pe forțe exterioare, pe alții, pentru eșecurile noastre, însă narcisiștii fac asta în mod excesiv.

Această strategie îi ajută adesea pe narcisici să ajungă în vârful organizațiilor, dar în drumul lor către succes îi rănesc pe cei din jur. Și în relațiile de cuplu emană o încredere enormă în ei înșiși și își manipulează partenerii de viață, făcându-i să creadă că e doar vina lor.  

„Un om trebuie sa fie îndeajuns de matur să își admită greșelile, destul de inteligent să profite de pe urma lor și destul de puternic să le corecteze.” – John C Maxwell

Sursa imagine coperta: Oleg Oprisco.