Fumatul – plăcere, obișnuință, viciu, dependență?

Ce este fumatul? Placere, obisnuinta, viciu sau dependenta?

Pentru anumite persoane, care fumeaza foarte rar, sa zicem o data pe luna sau la doua luni in anumite contexte sociale, fumatul poate fi doar o „placere” sau un „viciu”.

Pentru ceilalti, este clar o dependenta fizica si/sau psihologica, fie ca aleg sa o recunoasca sau nu ca atare.

Pentru a afla in ce categorie te incadrezi, citeste in continuare.

Fumatul – o Placere?

Iti mai aduci aminte cum a fost prima tigara? Nasoala, nu-i asa? Senzatia de intoxicatie a plamanilor, gustul oribil care aproape te facea sa vomiti, senzatia de lesin.

Si totusi, dupa cateva tigari, incepe sa ne placa gustul si sa ne adaptam cu restul senzatiilor neplacute. De ce? Intervine adaptarea, iar nicotina, care este un drog, declanseaza eliberarea unor neurotransmitatori responsabili pentru dorinta/ pofta excesiva de a fuma, pentru placere  si recompensa, precum dopamina.

Asadar placere = efectul adictiv al nicotinei. In plus, tigarile cu arome, precum cele mentolate, fac gustul mai suportabil. Iar odata ce ai devenit dependent, senzatia de placere este de fapt alinarea simptomelor de sevraj, experimentate in pauza dintre tigari.

Daca m-ai fi intrebat, atunci cand fumam, daca imi place gustul tigarii, ti-as fi spus : un „da” hotarat in prima parte a zilei si „nu prea” in restul zilei. Dupa ce imi alinam sevrajul puternic de dimineata, urmatoarele tigari erau greu de fumat fara a consuma in acelasi timp o cafea sau un suc, pentru a „taia” din gustul nasol.

Gustul naspa al primei tigari, atunci cand te apuci de fumat, e la fel ca prima tigara dupa o perioada mai lunga de abstinenta. Te face sa te intrebi cum de ai putut fuma atata timp si cum de ti-a placut gustul. Dar uiti dupa cateva tigari, caci nicotina ajunge super rapid in sange prin fumul de tigara, mai ales ca sunt si niste substante chimice in tigari care maresc efectul acesteia.

Diferenta dintre placere si dependenta este urmatoarea: cand iti place ceva, poti sa te abtii o lunga perioada de timp; cand esti dependent, acel „ceva” te controleaza.

Fumezi din Obisnuinta?

Obisnuinta este o deprindere, adica un comportament repetat in mod sistematic si organizat; un fel de dresaj, daca vrei. Am putea spune ca exista obisnuinte bune, precum spalatul pe dinti, si obisnuinte rele, precum fumatul.

 Fumatul este mult mai mult decat o obisnuinta. Nu il putem limita la acest termen.

Teoriile biologice explica, in general,  adictia in felul urmator: experimentarea initiala a drogului pentru o recompensa pozitiva, prin repetitie, conditionare si alte mecanisme duce la o crestere a „importantei stimulentelor” si progreseaza catre dorinta urgenta si impulsul puternic de a consuma drogul ales, iar impreuna cu deteriorarea functiei executive, afecteaza capacitatea dependentilor de a se angaja intr-o auto-reglare reflexiva.

Mai pe „romaneste”, fumatul afecteaza „circuitele hardware” si „software-ul” incepe sa dea erori.

Exista anumite obisnuinte rele de care putem scapa sau de la care ne putem abtine mai mult timp in anumite contexte.

Cand esti dependent de tutun, nu te poti abtine sau este extrem de greu sa faci asta; iar cand reusesti, experimentezi simptomele sevrajului – esti nervos, nu ai stare, nu te poti concentra, nu te poti gandi la altceva, etc.

Cand ai prostul obicei de a-ti lasa hainele peste tot in casa, dar ai musafiri timp de o saptamana, reusesti sa devii mai ordonat, fara sa simti compulsia de a-ti arunca hainele prin casa, fara sa fii nervos si frustrat ca nu poti face asta, fara sa te gandesti non-stop la asta.

Conditionarea clasica si operanta sunt mecanismele ce explica partial dezvoltarea dependentei de nicotina. Are loc o invatare asociativa –  partial constienta, partial inconstienta – intre diversi stimuli interni si externi si fumat. Cele mai simple si populare exemple: asocierea cafelei cu tigarile, asocierea stresului cu fumatul.

Un fumator care consuma un pachet de tigari pe zi, fumeaza de 20 de ori zilnic, in contexte variate si stari emotionale variate. Acum, imagineaza-ti ce se intampla dupa 1 an, dupa 5 ani, dupa 10 ani… Aceste asocieri sunt repetate foarte des, astfel ca are loc o conditionarea foarte puternica.

Imi aduc aminte ca la inceputul perioadei de abstinenta, am constientizat cat de puternice sunt aceste conditionari. M-am trezit intr-o dimineata usor buimaca, m-am dus la bucatarie sa-mi fac cafeaua, am luat bricheta in mana sa aprind aragazul si apoi cautam tigarile prin toata bucataria, prin buzunarele de hainele din cuier si nu intelegeam unde au disparut. Apoi, am realizat: „Stai asa! M-am lasat de fumat acum o luna!”.

Un alt exemplu … La scurt timp dupa ce m-am lasat de fumat, fumul de tigara imi displacea, imi crea o senzatie de rau fizic. Insa, cu timpul, am reusit sa stau langa fumatori, fara sa am aceasta senzatie si fara sa simt pofta de a fuma. Intr-un moment cand eram foarte stresata, mergeam pe strada si un trecator a suflat fumul in directia mea. Am simtit instant o dorinta puternica de a fuma, caci se pare ca nu scapasem de vechea conditionare stres – fumat. Cand aveam o stare pozitiva, puteai sa imi sufli fum de tigara direct in fata fara sa ma tentezi, insa in momentele de stres tentatia era foarte puternica.

Fumatul este un Viciu?

Viciul este definit drept defect, imperfectiune fizica sau morala, obisnuinta anormala nedirijata de vointa si de ratiune. Termenul este adesea asociat cu obiceiuri cu efecte negative pentru propria persoana, cel putin si care sunt percepute de ceilalti drept depravate, corupte, imorale.

Si, de cele mai multe ori, este utilizat pentru a numi, de fapt, o dependenta de substante (alcool, tigari) sau una comportamentala (jocuri de noroc, pornografie).

Partea cu „obisnuinta anormala nedirijata de vointa si de ratiune” este partial in acord cu depedenta de fumat, insa latura imorala nu cred ca este asociata prea des cu fumatul, ci mai degraba cu alte comportamente, precum pornografia.

Oamenii stiu ca fumatul dauneaza sanatatii, stiu ca nu este un comportament rational, stiu ca este un pacat in cazul in care sunt credinciosi, le este rusine ca fumeaza, se auto-invinovatesc cand nu reusesc sa se lase de fumat.

Oamenii nu sunt atat de rationali pe cat am crede. Nici cei care au o dependenta, nici cei „normali”, fara „vicii”. Numeroase studii arata ca nu luam decizii si nu facem alegeri rationale, ci mai degraba pe bazam pe emotii si pe judecati distorsionate. „Coada emotionala bataie cainele rational”, spunea Jonathan Haidt.

Iar vointa nu este suficienta pentru schimbarea anumitor comportamente. Studiile arata ca foarte putini oameni reusesc sa scape de dependenta de substante de la prima incercare si doar cu vointa. Si, culmea, se pare ca, potrivit unor studii, pentru anumite persoane tocmai aceasta credinta ca vointa este cheia, ii face sa se invinovateasca, sa simta rusine din cauza ca nu pot depasi aceasta dependenta. Vointa poate fi utila in prima faza, dar apoi ai nevoie de un plan de atac bine pus la punct, pentru a scapa de dependenta.

Si atunci, ce este fumatul?

 Daca esti nefumator, adica -dupa unii specialisti – nu ai fumat mai mult de 100 de tigari in viata ta, am putea spune ca fumatul este o „placere” sau un comportament rar, accidental.

Daca esti fumator curent (fumezi zilnic de cel putin trei luni), fumator ocazional (fumezi, dar nu zilnic), atunci cel mai probabil vorbim de o dependenta sau de o adictie.

  Unii specialisti folosesc termenul de „dependenta de nicotina”, altii de „adictie”, altii „tulburare a consumului de tutun”. E o controversa in privinta termenului potrivit.

De ce? Pentru ca, de multe ori, fumatul este mai mult decat o dependenta fizica manifestata prin toleranta si sevraj la incetarea consumului. Este un fenomen dincolo de componenta biologica, implicand si componente psihologice (deteriorarea auto-controlului, coping pentru emotiile negative, distorsiuni cognitive, credinte irationale, asteptari nerealiste etc.) si psiho-sociale (imitare, influenta sociala, identitate etc).

Manualul de Diagnostic si Statistica al Tulburarilor Mentale, a cincea editie, abreviat ca DSM-5,  distinge 11 criterii de diagnostic, grupate in 4 clase de criterii (pp. 483-571) pentru „tulburarea consumului de tutun”.

Practic, aceste criterii sunt utilizate pentru a diagnostica existenta unei adictii si nivelul de severitate al acesteia. Criteriile sunt utile si pentru a intelege diferenta dintre „placere”, „obisnuinta”, „viciu” si „dependenta” sau „adictie”.

Le-am pus in ordinea care mie mi se pare mai relevanta pentru majoritatea fumatorilor.

I. Criteriul farmacologic

• Toleranta este semnalata prin necesitatea unei doze semnificativ crescute de tutun pentru a obtine efectul dorit sau un efect semnificativ redus cand doza obisnuita este consumata.

N.a.: cu alte cuvinte, vei ajunge pe parcurs sa vrei sa fumezi din ce in ce mai multe tigari si daca ai avea mai multi bani, ai fuma mai mult.

• Sevrajul este un sindrom care apare atunci cand concentratiile de nicotina din sange scad la o persoana care a mentinut o utilizare intensa prelungita a tutunului. Dupa aparitia simptomelor de sevraj, persoana este probabil sa fumeze pentru a diminua simptomele. Sevrajul nicotinic cuprinde simptome: fiziologice/somatice (ritm cardiac mai lent decat de obicei, disconfort gastro-intestinal, cresterea poftei de mancare), cognitive (dificultati de concentrare) si afective (dispozitii depresive, anxietate, iritabilitate, frustrare, furie).

II. Controlul slabit/deteriorat asupra utilizarii tutunului

• Individul poate consuma tutun in cantitati mai mari sau pe o perioada mai lunga de timp decat intentiona initial.
• Individul poate exprima o dorinta persistenta de a reduce sau regla fumatul si poate raporta multiple eforturi nereusite de reducere a numarului de tigari sau de intrerupere a fumatului.
• Individul poate petrece mult timp obtinand tutun, fumand, sau recuperandu-se din efectele fumatului. In unele cazuri de tulburari mai severe, practic toate activitatile zilnice ale individului se invart in jurul fumatului.
• Pofta se manifesta printr-o dorinta intensa, urgenta pentru tigari, care poate sa apara in orice moment, dar este mult mai probabil sa apara cand se te afli intr-un mediu in care tigarile au fost obtinute sau utilizate anterior. Sunt momente in care impulsurile/poftele sunt atat de puternice incat nu te poti gandi la altceva.

III. Utilizarea riscanta a substantei

• Utilizarea riscanta a tutunului poate lua forma unei utilizari recurente a tigarilor in situatii in care acest lucru este periculos din punct de vedere fizic / medical.
• Individul poate continua consumul tutunului, in ciuda cunoasterii unei persistente sau recurente probleme fizice sau psihologice care ar putea fi cauzata sau exacerbata de fumat. Problema cheie in evaluarea acestui criteriu nu este existenta problemei, ci mai degraba esecul individului in a se abtine de la fumat, in ciuda dificultatilor pe care acesta le provoaca.

IV. Afectarea relatiilor si vietii sociale.

• Utilizarea recurenta a tutunului poate duce la neindeplinirea obligatiilor de rol major la locul de munca, la scoala sau la domiciliu.
• Individul poate continua utilizarea tutunului in ciuda unor probleme sociale sau interpersonale persistente sau recurente cauzate sau exacerbate de efectele fumatului.
• Activitatile sociale, ocupationale sau recreative importante pot fi abandonate sau reduse din cauza fumatului. Individul se poate retrage din activitati familiale si hobby-uri pentru a fuma.

                Severitatea Dependentei de Tutun –  Conform DSM-5,

• cand sunt prezente 2-3 simptome din lista de mai sus, vorbim de o dependenta de fumat usoara;
• cand sunt prezente 4-5 simptome, vorbim de o dependenta medie;
• iar cand sunt prezente 6 simptome sau mai multe, vorbim de o dependenta severa.

In concluzie, fumatul ocazional si zilnic este, de cele mai multe ori, o dependenta usoara, medie sau severa. Si am explicat pe larg cum se manifesta o dependenta sau adictie.

Da, stiu, tot articolul putea fi mult mai scurt, pentru o concluzie atat de directa. Insa, citind toate aceste detalii si exemple, cred ca poti, nu doar intelege, ci constientiza ce este fumatul. Atunci cand realizezi ca fumezi pentru ca esti dependent, nu pentru ca iti place, nu pentru ca esti obisnuit sau ca este un viciu, vei fi mai inclinat spre a gasi o solutie. Si vei avea mai multe sanse sa gasesti solutia potrivita. Primul pas spre rezolvarea unei probleme, este recunoasterea faptului ca ai o problema. Nu te lasa descurajat de diagnosticul „dependenta”; nu este chiar atat de greu de depasit pe cat ai fi tentat(a) sa crezi!