Durerea este inevitabilă, suferința este opțională

În filosofia budistă se consideră că în timp ce durerea este inevitabilă, suferința nu este.

Durerea este experiența inițială pe care o trăiești atunci când ceva neplăcut ți se întâmplă: te lovești, te îmbolnăvești, îți pierzi jobul, te desparți de persoana iubită, te cerți cu cineva etc.

Suferința este ceea ce creăm noi atunci când încercăm să ne opunem durerii sau să o negăm prin credințe iraționale precum: „De ce mi s-a întâmplat mie?”, „Nu pot să accept!”, „Nu e corect!”, „E groaznic!”, „E vina mea. Dacă aș fi…” sau „E numai vina ta! Dacă n-ai fi făcut…, nu s-ar fi întâmplat!”

Îți sună cunoscut?

Zicala „durerea este inevitabilă, dar suferința este opțională” poate fi interpretată prin prisma dihotomiei emoții negative funcționale – emoții negative disfuncționale din psihoterapia raţional-emotivă şi comportamentală.

Da! Emoțiile negative pot fi sănătoase și nu e indicat să le evităm tot timpul. E normal să trăim emoții negative când ceva neplăcut sau nedorit ni se întâmplă. În plus, emoțiile negative au utilitatea lor – pot avea beneficii în supraviețuire (frica, furia), ne pot învăța să avem compasiune față de ceilalți (tristețea), ne pot motiva să obținem performanțe (invidia) sau ne pot ajuta să rezolvăm probleme (frustrarea).

Însă, aceste emoții negative sunt sănătoase dacă se dovedesc a fi funcționale, adică în congruență cu evenimentul neplăcut ; de exemplu, este funcțional să fii îngrijorat când ți-ai pierdut locul de muncă, dar este disfuncțional să ai un atac de panică sau să intri în depresie. De asemenea, emoțiile negative sunt sănătoase dacă intensitatea lor nu este ridicată.

O emoție negativă funcțională derivă din credințe raționale față de un eveniment advers. Emoția negativă funcțională duce la comportamente constructive: te străduiești să schimbi ceva la tine sau la viața ta, într-un mod realist, sau accepți ceea ce nu poate fi schimbat.

De exemplu, ești îngrijorat în urma pierderii locului de muncă, dar nu atât de puternic încât să nu reușești să te motivezi să îți cauți un alt loc de muncă și să fii optimist în privința viitorului.

 În schimb, emoția negativă dis-funcțională rezultă din credințe iraționale despre adversitate, provocând o suferință prelungită și inutilă. Emoția negativă nesănătoasă conduce la comportamente ne-constructive și auto–sabotare. Îi împiedică pe oameni să își rezolve problemele, să își atingă obiectivele, să fie fericiți, împliniți.

De exemplu, în urma pierderii locului de muncă, intri într-un cerc vicios al gândurilor iraționale : „Nu pot să cred că m-au dat afară după ce m-am implicat trup și suflet în firma asta!”, „Nu trebuia să se întâmple asta!”,  „Nu meritam! Nu e corect!”, „Ce o să fac de acum înainte? E groaznic ceea ce se întâmplă!”, „Cine mă mai angajează? Dacă ajung pe drumuri?”, „De ce m-au dat pe mine afară și nu pe X?” etc.

După cum reiese din aceste exemple, credințele iraționale sunt fie rigide, extreme, nerealiste, fie nu sunt bazate pe dovezi și/sau nu sunt constructive, productive, nu ne sunt utile.

Exemple de emoții negative funcționale și disfuncționale

+ credințele asociate, raționale și iraționale

Funcționale (Sănătoase)	Disfuncționale
Tristețe „Ce rău îmi pare că ne-am despărțit. A fost frumos…”	Depresie „Nu trebuia să se întâmple asta! E teribil! Totul este inutil; nu mai am nicio speranță! Nu o să fiu niciodată fericit! Nu merit să fiu iubit”
Enervare, iritare „Nu-mi place că X a încălcat regulile.”	Furie „Regulile nu trebuie încălcate niciodată! X este o persoană groaznică!”
Dezamăgire „M-am comportat stupid cu ceilalți. E de preferat să evit astfel de comportamente. O lecție de învățat.”	Rușine „M-am comportat stupid cu ceilalți. Ce prost sunt! Nu sunt bun de nimic! Cu siguranță toți cred că sunt un fraier!”
Îngrijorare „Sper că X să nu o să se întâmple căci ar fi nasol, dar dacă se întâmplă nu e sfârșitul lumii.”	Anxietate „Nu trebuie în niciun caz să se întâmple! Ar fi îngrozitor! Ce o să mă fac?”
Regret „Aș fi preferat să nu mă comport așa; îmi pare rău.”	Învinovățire „Nu trebuia să mă comport așa! E inadmisibil! Nu sunt bun de nimic! E numai vina mea!”

Așadar, când un eveniment neplăcut are loc, se generează de regulă două tipuri de înlănțuiri de reacții:

• credințe raționale=> emoții negative funcționale => comportamente constructive
• credințe iraționale => emoții negative disfuncționale => comportamente neconstructive / auto-sabotare

(modelul ABC al lui Ellis)

Primul tip de reacție duce la durere, neplăcere, disconfort. Al doilea tip de reacție duce la suferință.

Cum evităm suferința? După cum reiese din tabelul comparativ de mai sus, o soluție ar fi să gândim mai rațional. Adică să fim mai flexibili în gândire, să nu vedem lucrurile doar în alb și negru, să nu ne ducem către extreme, să ne verificăm mereu supozițiile, să verificăm mereu faptele, să nu facem din ţânţar armăsar, să nu avem cerințe absolutiste despre sine, ceilalți și despre viață în general („trebuie să…”, „e obligatoriu să…”), să evaluăm comportamentul și nu persoana, să facem evaluări nuanțate în funcție de context. Astfel, chiar dacă vom simți emoții negative, acestea vor fi funcționale, adaptative, normale în raport cu evenimentul advers.

În acest sens, îți recomand această carte, cu fragmente din scrierile lui Albert Ellis, părintelui terapiei comportamentale rațional-emotive, numit totodată și bunicul psihoterapiei cognitiv-comportamentale.

Durerea este inevitabilă, suferința este opțională! Atenție, cu toții cădem la un moment dat în viață în capcana suferinței; este omenesc. Aceste lucruri nu se predau în școală, nu se discută în familie, de regulă. Le învățam adesea ca adulți, după ce ne confruntăm cu multiple provocări. Prin urmare, nu e cazul să te învinovățești pentru faptul că nu cunoști/ nu reușești să pui în practică mecanisme eficiente de a face față suferinței.