Auzim des „Dacă vrei, poți” și variațiile acesteia „În viață nu există nu pot. Există doar nu vreau”, „Dacă ai voință, poți!” și/sau „Dacă îți dorești destul de mult, vei reuși”.
Rezultă că pentru a putea să faci ceva, trebuie să ai dorință, motivație și/sau voință. Atât.
Lozinca „Dacă vreau, pot”, îți poate da încredere în tine sau un impuls să acționezi, dar te poate conduce și la epuizare.
În psihologie, se vorbește despre un optim motivațional (vezi legea Yerkes–Dodson):
♯Sarcini de dificultate medie => intensitatea motivaţiei să fie tot medie, pentru a performa;
♯Sarcini dificile => grad de motivaţie uşor sub nivelul dificultăţilor, pentru a performa;
♯Sarcini uşoare => grad de motivaţie mai înalt decât nivelul dificultăţilor, pentru a performa.
„Dacă vreau, pot” devine o supra-motivație și asta vine la pachet cu anumite riscuri. Randamentul nostru are de suferit din cauza presiunii și stresului asociat dorinței obsesive (aproape) de a obține o performanță.
Probabil că pentru unele persoane acest „Dacă vreau, pot!” este folosit ca o mantră, cu scopul de a se motiva să realizeze o acțiune care nu le aduce plăcere / beneficii. Ceva de genul „Urăsc matematica, dar trebuie să iau examenul. Dacă vreau, pot să îl trec!” sau „Nu am aptitudini pentru a fi un bun șofer, dar vreau să le demonstrez celorlalți că pot să iau permisul”.
Într-adevăr, prezența dorinței, motivației deschide drumul către îndeplinirea obiectivelor și prezența voinței te va ajuta să treci peste obstacole. Însă, nu absolut tot ce ne dorim se poate realiza. Pentru că nu tot ce ni se întâmplă este sub controlul nostru. S-ar putea să fie nevoie să amânăm data îndeplinirii obiectivului sau s-ar putea să nu-l mai putem îndeplini.
Este important că aspirațiile noastre să fie realiste, pentru a nu suferi inutil. Oricât te-ai antrena pentru a deveni un atlet de performanță, dacă nu ai capacitatea pulmonară minim necesară, nu vei reuși. Oricât ai încerca să devii un bun programator, nu vei reuși dacă nu ai un anumit nivel de inteligență logico-matematică; nu zic că nu vei reuși într-un final, dar nu vei excela. Oricâte ore de canto ai face, dacă nu ai aptitudini muzicale înnăscute, nu vei performa. Și lista de exemple poate continua.
Se folosește adesea acest îndemn „Dacă vrei, poți” către persoanele dependente de diferite substanțe. Din păcate, pentru a depăși o dependență, de multe ori, nu este suficient doar să vrei.
Dependența de substanțe implică un tratament care merge dincolo de voință. Studiile arată că foarte puțini oameni reușesc să scape de dependențe din prima încercare și doar cu voință. Și, culmea, pentru anumite persoane, tocmai această credință că voința este cheia îi face să se învinovățească, să simtă rușine și să mențină astfel dependența (West, 2013).
Ce se întâmplă dacă ne dorim ceva extrem de mult și nu reușim? Unele persoane își pot reveni rapid după dezamăgirea trăită, altele se pot confrunta cu: sentimente de vinovăţie, pierderea încrederii în sine, tulburări de somn, burnout, depresie…
Lipsa voinței nu este singurul impediment în schimbarea comportamentului. Cercetătorul Roy Baumeister (cit. in APA, 2012) descrie trei pași necesari pentru atingerea obiectivelor:
- stabilirea motivației schimbării și stabilirea unui obiectiv clar;
- monitorizarea comportamentului de-a lungul drumului către îndeplinirea obiectivului;
- voința, în ultimul rând.
De multe ori poate fi o chestiune de motivație constructivă + strategie și, în ultimă instanță, de voință.
- Ce te motivează să realizezi ceea ce îți dorești? Este o motivație extrinsecă sau intrinsecă? Pozitivă (pentru a obține ceva) sau negativă (pentru a scăpa de ceva)? Fiecare acționează diferit și are grade diferite de eficiență.
- Ai un plan cu pașii pe care trebuie să îi parcurgi? Ai făcut o estimare realistă a timpului? Ce obstacole (interne și externe) pot apărea în cale și cum le poți depăși sau evita? Cine te poate susține pentru a finaliza ceea ce ți-ai propus?
- Ce beneficii / recompense vei obține la final? Cât de mult contează acestea pentru tine și cât de mult îți vor schimba viața în bine?
Nu zic că voința, auto-controlul nu sunt importante pentru o viață echilibrată și pentru succes. Studiile confirmă asta (vezi exemple – APA, 2012). Însă, ceva flexibilitate, relativizare, contextualizare nu strică.
În loc să (ne) spunem „Dacă vrei, poți”, am putea să ne spunem: „Îmi doresc acest lucru deoarece [motive] + [recompensă așteptată]. Am un obiectiv și un plan realist și o să muncesc pentru a reuși, dar voi apela și la ajutor, când va fi cazul. Dacă nu voi reuși, nu este o tragedie. Voi încerca din nou, evaluând ce nu a funcționat prima oară, dacă este ceva important pentru mine. Dacă după multiple încercări nu voi reuși, voi regândi obiectivul.”
Între a „a vrea” și „a reuși”, mai există niște elemente importante, care ne cam scapă din vedere, căci altfel am fi cu toții excepționali și am trăi într-o lume perfectă.
Referinţe citate:
American Psychological Association (APA). (2012 .) What You Need to Know about Willpower: The Psychological Science of Self-Control. Accesat in data de 05.01.2020 la adresa http://www.apa.org/helpcenter/willpower.aspx
West, R. (2013). Models of Addiction. Luxembourg: Publications Office of the European Union
Alina-Elena Orel 