Reflectând la Emoțiile Neplăcute

Emoțiile, dispozițiile și sentimentele sunt răspunsuri la ceea ce se întâmplă atât în exteriorul nostru, cât și în interior. Acestea funcționează ca niște semnale de avertizare sau ca niște mesageri: ne semnalează că ceva contează, că există o problemă de adaptare sau o oportunitate de creștere. Nu sunt defecte ale minții, ci mecanisme evolutive.

De exemplu, anxietatea care apare înaintea unei prezentări importante nu este un „sabotaj interior”, ci un semnal că miza este ridicată și că performanța contează pentru tine. Furia care apare atunci când cineva îți încalcă o limită indică faptul că o valoare personală a fost amenințată. Tristețea după o pierdere semnificativă nu este o slăbiciune, ci modul prin care mintea procesează atașamentul și schimbarea.

Problema apare atunci când le tratăm greșit.

• Când evităm sau reprimăm emoțiile neplăcute, le împiedicăm să-și îndeplinească funcția. Ele nu dispar, ci sunt împinse în afara câmpului conștiinței, unde continuă să acționeze în mod indirect.
• Dar nici atunci când le lăsăm să ne copleșească nu le permitem să ne ajute. Emoțiile care ne inundă nu mai informează, ci domină. De exemplu, o persoană care se lasă complet absorbită de anxietate poate ajunge să evite orice situație provocatoare, pierzând exact experiențele care ar fi ajutat-o să evolueze.

Atunci când ne privim emoțiile cu o anumită detașare – fără panică, fără auto-critică – ele devin surse de informație. Ne spun ceva despre valorile noastre, despre vulnerabilități și despre tiparele noastre de reacție.

Lupta cu emoțiile „negative” este, în mare măsură, inutilă. Le putem închide temporar în beci, dar la primul cutremur psihologic vor reveni la suprafață. Mintea umană nu funcționează ca un câmp de luptă în care câștigă cel care distruge mai multe impulsuri, ci ca un ecosistem care trebuie înțeles și reglat.

În loc să aplicăm strategii de luptă, ar fi mai util să ne cunoaștem adversarul. Uneori, ceea ce numim „dușman” este doar o parte a noastră care încearcă, stângaci, să ne protejeze. În anumite condiții, poate deveni chiar un aliat.