Mergând pe metafora că noi suntem autorii propriei vieți, fiecare început de an reprezintă o carte cu pagini goale, ce așteaptă să fie scrisă. Entuziasmul inițial este mare. Începi să scrii. Totul decurge lin. Intri în starea de flow. Până când apare „blocajul scriitorului”. Astfel, deși ți-ai propus să scrii 200 de pagini, scrii doar 16. Pe carte se depune praful. Până la finalul anului, când îți amintești de rezoluția neîndeplinită. Dar, acum, îți este teamă să încerci din nou. Dacă vei abandona iar?
Mai există un alt tip de a „eșua”, pe lângă abandonarea rezoluțiilor. Când îți îndeplinești dorințele și, culmea!, asta te face nefericit(a). Pentru că, de fapt, nu era ceea ce îți trebuia! Sau nu ți-a adus fericirea la care sperai!
Dar, să nu cădem în capcana pesimismului! Dacă nu reușim să ducem la capăt rezoluții stabilite de Anul Nou, este important să ne reamintim că: „a eșua într-o acțiune nu este sinonim cu a eșua ca persoană”, „eșecul este o oportunitate de a învăța, nu o condamnare”, „a deveni” este mai important decât „a fi”, iar nereușita ne poate duce uneori către oportunități nebănuite.
De ce Eșuează Rezoluțiile de Anul Nou?
Cum să ducem până la capăt ceea ce ne-am propus pentru Noul An?
1. Mindset Sprint vs Maraton.
La sprint, alergăm cu viteză foarte mare pe o distanță foarte scurtă. Accesăm toate resursele energetice și motivaționale, într-un timp foarte scurt. În schimb, în cadrul unui maraton, alergăm pe o distanță de zeci de km, astfel că ne dozăm și ne auto-reglăm energia, motivația, voința.
A vrea acum totul este o hotărâre irațională. Aspirațiile mărețe implică efort continuu, dozat adecvat, etape și procese consumatoare de timp și energie. Implică un optim motivațional și ceva voință când apar obstacole pe drum.
Pentru fiecare scop propus, ar fi bine să ne stabilim așteptări realiste, bazate de fapte, pe dovezi din trecut și din prezent. Poate că nu este realist să te aștepți să te lași de fumat în 3 zile, când tu ți-ai „cultivat” acest obicei 10 ani! Nu este realist să te aștepți să scapi de cele 10 kg în plus, în doar 7 zile! Este o greșeală să ne suprasolicităm, alegând scopuri imposibile sau prea ambițioase pentru puterile noastre actuale. Un obiectiv SMART este specific, măsurabil, realizabil, realist, cu limite de timp corect stabilite.
Cred că mulți dintre noi, uneori, deși ne propunem obiective într-un mod rațional, păstrăm în spatele minții ideea că ar fi ideal să le realizăm pe toate în primele luni din an. Demoralizarea, epuizarea pot fi astfel motivele pentru care eșuăm în a duce la capăt rezoluția.
Cei care au de regulă succes, își abordează obiectivele complexe ca pe o cursă de maraton. Avantajul unui maratonist este anduranța, în timp ce a unui sprinter este viteza.
Îndeplinirea unui obiectiv complex implică atât acțiuni ce pot fi realizate imediat sau într-un timp relativ scurt, cât și acțiuni care necesită timp îndelungat, efort continuu. Depinde unde te afli și cât de îndepărtat este targetul tău de situația actuală. Dacă obiectivul este destul de îndepărtat, îți poți stabili pentru anul viitor un obiectiv intermediar, care să te ajute să îți îndeplinești peste câțiva ani obiectivul final.
De exemplu, dacă îți dorești un job mai bine plătit, poți pur și simplu să îți depui CV-ul la alte companii și să îl și obții destul de repede, în cazul în care experiența ta și competențele tale sunt convingătoare. Dacă nu, îți vei face un plan pe termen lung, care poate implica varii acțiuni și etape pe parcursul a 1, 2 sau mai mulți ani, pentru a crește treptat, precum investiția în niște cursuri de perfecționare, extinderea atribuțiilor din fișa postului.
Este, așadar, important să ne cultivăm răbdarea, perseverența și abilitatea de a crea și implementa un plan.
Atunci când punem pe hârtie un plan detaliat ne structurăm gândurile mai bine și identificăm mai ușor pașii de urmat, ne adaptăm așteptările și mai diminuăm din anxietatea legată de performanță.
Planul poate conține: ce pot face pe termen scurt, ce pot face pe termen lung, când voi realiza fiecare acțiune (calendar, deadline-uri), ce obstacole pot apărea și cum le pot depăși, cine mă poate ajuta când mă blochez, ce recompense îmi voi oferi pentru fiecare mică reușită.
E important de menționat o capcană în care putem cădea: persistența, în ciuda rezultatelor negative. Nu tot timpul renunțarea / abandonarea este sinonimă cu eșecul.
2. Motivație.
Este deja arhicunoscut faptul că suntem motivați fie extrinsec, fie intrinsec. Mai puțin cunoscut este faptul că, de cele mai multe ori, suntem motivați de ambele tipuri în proporții diferite sau că o combinație între cele două tipuri de motivații poate fi formula ideală.
Să vrei să slăbești pentru a fi pe placul celor din jur este un exemplu de motivație extrinsecă. Să vrei să slăbești pentru a fi mai sănătos, pentru a avea mai multă libertate de mișcare și mai multă energie sunt motive intrinseci. Ambele tipuri de motivație te vor ajuta. Dacă stăm bine să ne gândim, nu slăbim doar pentru noi, ci și pentru a fi apreciați măcar de o persoană din jurul nostru, dacă nu de mai multe. Însă, s-ar putea că mai mult cea intrinsecă să te ajute pe termen lung sau să te ajute să te menții.
Ca să afli ce fel de motivație predomină (intrinsecă sau extrinsecă), îți poți pune întrebări de tipul: ”Dacă aș câștiga la loto, aș mai practica această meserie/ aș mai lansa această o afacere?”, „Dacă acest obiectiv nu ar mai fi la fel de valorizat de ceilalți, aș mai lucra la el?”.
Ți s-a întâmplat să începi o activitate dificilă și să fii motivat puternic (aproape disperat) să o duci la capăt, dar la un moment dat să simți că ți-ai epuizat energia? Ți s-a întâmplat să percepi o activitate ca fiind prea ușoară și astfel să te plictisești, să stagnezi și să nu îți mai găsești motivația de a continua? În psihologie, vorbim de un optim motivațional: ♯Sarcini de dificultate medie => intensitatea motivației să fie tot medie, pentru a performa; ♯Sarcini dificile => grad de motivație ușor sub nivelul dificultăților, pentru a performa; ♯Sarcini ușoare => grad de motivație mai înalt decât nivelul dificultăților, pentru a obține performanțe.
Dar, motivația nu este suficientă! Este nevoie și de voință, și de gândire creativă, pentru a trece peste obstacolele provocatoare. Este nevoie și de perseverență, conștiinciozitate când îți vine să amâni. Este nevoie și de autocontrol, când tentațiile tind să te abată prea mult de la planul stabilit.
3. Valori personale.
Unele scopuri pot fi auto-/distructive, dacă au în spate valori personale negative sau nepotrivite (perfecțiune, faimă, putere, deținerea controlului etc). Dacă îți faci un scop din a face ceva perfect, vei ajunge să te epuizezi, căci nimeni și nimic nu este perfect. Și s-ar putea că produsul perfect să nu fie apreciat de ceilalți, tocmai din acest motiv. Faima ne poate duce pe un drum hedonist fără capăt. Iar dorința de a deține permanent controlul ne poate transforma în niște nevrotici.
Valorile sunt cele care dau sens și direcție obiectivelor noastre. Care sunt principalele tale valori? Dacă acționezi în congruență cu valorile tale personale constructive, vei fi mai fericit, împlinit, satisfăcut de viața ta.
4. Complexitatea Schimbării.
Printre cei mai mari sabotori ai schimbării se numără credințele că nu meriți sau că nu poți. Vocea aia interioară care îți spune că nu ești suficient de bun/inteligent/creativ pentru a obține ceea ce îți dorești. Ecouri interiorizate ale celor care ți-au spus, explicit sau implicit, că nu ești suficient, că nu meriți, că e prea târziu.
Schimbarea vine cu entuziasm, dar și cu frică. Schimbarea poate implica eforturi mari. Schimbarea implică să te desparți de un prieten bun – vechiul tu și să îți faci un nou prieten – noul tu. Îți va fi „dor” de acest „vechi prieten”; cu acesta, lucrurile erau atât de familiare. Cu „noul prieten”, îți va lua ceva timp să te obișnuiești.
Vei face și pași înainte, dar și pași înapoi. Schimbarea e rareori liniară. Important e să mergi înainte; chiar dacă avansarea e lentă, e mai bună decât regresul sau stagnarea.
E important și să fii blând cu tine. Fiecare are ritmul propriu de dezvoltare, schimbare. Nu te compara cu alții, ci cu tine din trecut, căci ești o ființă unică, cu un anumit istoric de viață, cu anumite predispoziții genetice, cu o configurație unică de trăsături de personalitate, într-un anumit context micro și macro-social.
5. Factori Externi.
Uneori, apar obstacole în afara controlului nostru. În viața noastră pot apărea evenimente neprevăzute neplăcute. Astfel că putem fi nevoiți să re-prioritizăm obiectivele, să le modificăm sau să le amânăm. Asta doare, mai ales, când ne atașăm prea mult de un obiectiv, când ne încăpățânăm să îl îndeplinim neapărat până la o anumită dată.
Nu este necesar să îți stabilești rezoluții de Anul Nou. În general vorbind, este bine să îți stabilești obiective și scopuri în viață. „Fără scopuri, trăiești la voia întâmplării sau doar reacționezi„.
Alina-Elena Orel 