Empatia este un fenomen mai complex decât pare la o primă privire.
Goleman (2014) vorbește de o triadă a empatiei:
- empatie cognitivă (depui un efort cognitiv ca sa înțelegi emoțiile celuilalt; de exemplu, sociopații au doar empatie cognitivă, nu și emoțională);
- empatie emoțională (intuitivă, involuntară, automată);
- grijă empatică (compasiunea), care ne impulsionează să acționăm.
Grija empatică se activează mult mai ușor la o suferință fizică decât la una psihologică. Poate că ne este mai greu să empatizăm emoțional cu o persoană care are o suferință psihologică decât cu una care se confruntă cu o suferință fizică, deoarece este nevoie să ne înțelegem propriile sentimente pentru a înțelege sentimentele celorlalți (Goleman, 2014).
Intuitiv, am spune că empatizăm mai bine cu persoanele care au trecut prin experiențe similare cu ale noastre.
Totuși, o remarcă interesantă se impune. Unele experimente arată că este mai dificil să empatizezi cu o persoană care trece printr-o experiență similară cu a ta când tu ai depășit cu succes acele obstacole (Ruttan & colab., 2015).
Experiența combinată a „Nu-mi amintesc cât de greu a fost” + „Știu că am depășit momentul” creează percepția că evenimentul poate fi ușor depășit, reducându-se empatia față de cei care se luptă cu un eveniment similar (Ruttan & colab., 2015).
Referințe:
Goleman, D. (2014). Focus. Motivația ascunsă a performanței. București: Editura Curtea Veche.
Ruttan, R., McDonnell, M-H. & Nordgren, L. (2015). It’s Harder to Empathize with People If You’ve Been in Their Shoes. Accesat la adresa web: https://hbr.org/2015/10/its-harder-to-empathize-with-people-if-youve-been-in-their-shoes