Proiectia, unul dintre conceptele cheie din psihanaliza, consta intr-o atribuire inconstienta a propriilor pulsiuni, emotii sau credinte amenintatoare altor oameni sau lucruri (Ewen, 2012).
Proiectia este un mecanism de aparare impotriva anxietatii care ar rezulta daca trairile si gandurile inadecvate ar fi expuse, constientizate. Un fel de „a vedea paiul din ochiul altuia și a nu vedea bârna din ochiul tău”.
Freud a fost cel care a identificat rolul proiectiei in paranoia, analizand cazul unui pacient – Schreber – care era speriat de dorintele sale homosexuale astfel ca, in mod inconstient, si-a transformat iubirea in ura. Acesta si-a proiectat sentimentele catre un zeu persecutor care ura homosexualii (Grant & Crawley, 2002).
Jung defineste proiectia drept “transpunerea unui proces subiectiv intr-un obiect”. Trasaturile sau atitudinile noastre inconstiente sunt transferate unui obiect sau unei alte persoane. Atunci cand refuzam sa recunoastem in mod constient “intunericul” din noi, proiectam asupra celorlalti; de vina este celalalt, intodeauna ceilalti gresesc (Jacobi, 2012).
Caracteristicile pe care le dezaprobam cel mai mult la ceilalti ar putea fi, de fapt, caracteristici proprii care nu ne plac. Refularea profunda duce la proiectii mai puternice ale trasaturilor noastre neadecvate sau primitive, provocand o si mai mare antipatie fata de ceilalti oameni. Cand o persoana ii uraste pe cei din jurul ei sau este furioasa pe ceilalti, poate refula aceste trairi, deoarece le eticheteaza drept imorale, rusinoase sau amenintatoare si crede ca ceilalti sunt de fapt furiosi pe ea sau ca ceilalti o urasc (Ewen, 2012).
Inconstientul este un fel de “cutia Pandorei” in care tinem captive trairile sau insusirile noastre de neadmis niciodata in viata sau rar de admis, atitudinile nesociale, gandurile imorale, impulsurile agresive sau impulsurile sexuale neadecvate. Jung considera ca inabusim, de regula, trairile sau insusirile inferioare, primitive, neadecvate – nu neaparat raul absolut – si foarte rar continuturi cu caracter pozitiv (Jacobi, 2012).
Jung considera ca toate elementele din vise, exceptie visele de tipul “resturi diurne”, sunt de fapt proiectii ale sinelui (Jacobi, 2012).
Jung incadreaza continuturile neadmise, reprobate din inconstient sub umbrela conceptelor “umbra personala” si “umbra colectiva” (inclinatia structurala, general-umana) (Jacobi, 2012).
Conform lui Jung, atunci cand constiinta unui individ nu este capabila sau refuza, din diferite motive (de ordin moral, ce tin de prestigiu etc.), sa preia, sa inteleaga si sa prelucreze proiectiile continuturilor inconstiente, acesta poate dezvolta o nevroza sau o psihoza. Este important sa aducem proiectiile la suprafata (in constient) pentru a le putea corecta / depasi. Cum le putem aduce la suprafata? Emotiile negative puternice, precum furia, pot contribui la detectarea proiectiilor inconstiente (Jacobi, 2012).
Proiectia poate fi vazuta drept o “oglinda catre sine”, ajutandu-ne sa ne confruntam cu propriile pulsiuni, emotii sau credinte amenintatoare.
“Umbra” este benefica; fara refularea in inconstient a trairilor primitive, inferioare n-am putea supravietui. Dinamismul vietii psihice, compensarea inconstient-constient contribuie la o viata psihica echilibrata. “Prea multa natura animalica deformeaza omul culturii, prea multa cultura produce animale bolnave”, spunea Jung (Ewen, 2012).
Fenomenul proiectiei poate fi intalnit in viata de zi cu zi, in glumele si remarcile rasiste, sexiste sau homofobe. Trairile puternice, greu de gestionat iau forma urii fata de grupurile din care nu facem parte sau forma urii fata de cei care sunt diferiti. De exemplu, in filmul “American Beauty” este ilustrat portretul unui vecin homofob care se angajeaza in actiuni rautacioase si furioase pentru a-si reprima propriile impulsuri homosexuale (Grant & Crawley, 2002).
Proiectia poate fi intalnita si in relatiile de cuplu. Dependenta de celalalt, agresivitatea, ambitia, controlul sau lipsa lui pot fi trasaturi renegate de unul dintre parteneri si proiectate asupra celuilalt. De exemplu, un barbat isi acuza sotia ca este prea dependenta de el, dar, de fapt, sotul se distanteaza de propria dependenta, deoarece aceasta este perceputa a fi in opozitie cu identitatea masculina (Grant & Crawley, 2002).
Grant & Crawley (2002) prezinta un studiu de caz pentru a exemplifica fenomenul proiectiei:
Susan participa la o formare. Ea este adesea tacuta, desi, la un anumit nivel, i-ar placea sa primeasca mai multa atentie de la membrii grupului si de la trainer. Cu toate acestea, este atenta sa nu cumva sa vorbeasca prea mult si se mustreaza pe sine cand o face.
Mary face parte dintre membrii grupului plini de viata si extroverti; ea nu ezita sa iasa in fata si sa se angajeze in dialog cu trainerul privind aspecte problematice relevante pentru ea.
In timpul unei sedinte, cand Mary cere un feedback, Susan afirma ca aceasta vrea in mod continuu sa fie in centrul atentiei si nu lasa suficient spatiu celorlalti.
Susan este anxioasa in privinta unei parti a personalitatii ei – “copilul lacom” care vrea toata atentia mamei, astfel ca are grija ca nu cumva aceasta latura a ei sa iasa la suprafata. Mary devine astfel o tinta buna pentru proiectia lui Susan. Astfel, dorinta lui Susan de a primi mai multa atentie este refulata si proiectata asupra lui Mary, pe care o critica pentru comportamentul sau extrovert (pp. 18-19).
O forma avansata a proiectiei este identificarea proiectiva. Este o proiectie inconstienta a unor sentimente, experiente nedorite INTR-O si nu doar PE o alta persoana. Identificarea proiectiva implica granite blurate intre sine si celalalt. Cel care proiecteaza interactioneaza cu “recipientul” de asa maniera incat il face sa se simta si sa se comporte conform fanteziilor sale. Asta presupune interactiuni multiple intre cei doi actori. Dorinta inconstienta a celui care proiecteaza este ca “recipientul” sa fie capabil sa faca fata sentimentelor/ experientelor neplacute intr-o maniera productiva, maniera ce va fi utilizata drept model de cel ce proiecteaza (Grant & Crawley, 2002).
Defectele pe care le vedem in ceilalti vorbesc mai mult despre noi? Sunt ceilalti o oglinda care reflecta parti din noi insine? As face o precizare care, poate, este evidenta pentru tine. Nu vorbim automat de proiectie de fiecare data cand dezaprobam ceva la ceilalti sau ii caracterizam intr-un anume fel pe ceilalti. De exemplu, daca noi consideram ca o persoana este egoista, nu inseamna automat ca proiectam asupra ei propriul egoism reprimat. Poate fi vorba de o constatare obiectiva. Proiectia este un mecanism de aparare, adica apare, la fel ca alte tipuri de mecanisme de aparare, cand vrem sa prevenim accesul la anumite instincte, impulsuri, ganduri sau cand vrem sa evitam anxietatea si conflictul generate de confruntarea cu trairi neplacute.
Referinte citate in text:
Jacobi, J. (1971/2012). Psihologia lui C. G. Jung. Bucuresti: Editura Trei.
Ewen, R. B. (2010/2012). Introducere in Teoriile Personalitatii. Bucuresti: Editura Trei.
Grant, J., & Crawley, J. (2002). Transference and projection: Mirrors to the self (Core concepts in therapy). Buckingham: Open University Press.
Alina-Elena Orel 