Alergăm în zadar după note mari?

Notele bune nu trebuie să fie scopul în sine, ci doar o consecință a curiozității și plăcerii de a învăța.

Notele bune reprezintă motivația extrinsecă, în timp ce plăcerea de a învăța și dorința de a descoperi lucruri noi reprezintă motivația intrinsecă. Concentrându-ne prea mult pe note, transformăm ceea ce ar fi putut fi o activitate plăcută, într-una stresantă și dificilă. Motivația extrinsecă poate submina motivația intrinsecă. De ce trebuie să fim, de exemplu, recompensați pentru a citi o carte, când activitatea în sine poate fi deja o recompensă pentru noi?

Notele mari nu sunt garanția succesului financiar sau personal.

O mare greșeală pe care o face sistemul de învățământ și actorii implicați este aceea de a asocia notele mari cu succesul în viitor. Într-adevar, notele mari și inteligența (de multe ori, merg mână în mână) prezic succesul, dar asta pentru că sunt asociate și cu alte caracteristici: pasiune, perseverență, efort intens de lungă durată, conștiinciozitate, autocontrol, optimism și emoții pozitive, gândire pragramatică. Aceste calități pot fi mai predictive pentru o carieră de succes decât notele. Iar a fi inteligent nu e sinonim cu a face bani. Mai sunt și alți factori care influențează prezența sau absența succesului financiar (anumite cunoștinte, atitudini, valori, priorități și preferințe, factori socio-economici externi).

Notele nu reflectă întotdeauna nivelul real al cunoștințelor teoretice sau practice.

Copiatul, plagiatul, memorarea mecanică, pilele, îți pot asigura, de multe ori, o notă mare. Este arhi-cunoscut faptul că există persoane care, contra unei anumite sume de bani, realizează proiecte de licență sau teme. Sau, poate, din contra, nivelul ridicat de anxietate îți pune piedici la BAC sau la examenele la facultate și ai note mai mici decât nivelul tău real de cunoștințe. Culmea, anxietatea care te împiedică să iei o notă mare este generată de teama de a nu lua o notă mică și de frica de consecințele care derivă de aici.

Mai există o problemă: teoria nu este de ajuns. Trebuie să și pui în practică cunoștințele acumulate. De fapt, acesta este și scopul teoriei – suport pentru practică. Iar practica se obține prin activități extrașcolare, prin voluntariat, internship-uri, activități la locul de muncă. Dar cum pot reuși elevii/ studenții să aplice teoria când pentru a obține note foarte mari, trebuie să își ocupe tot timpul cu învățatul?

Media generală și pluri-specializarea.

Oare merită efortul imens depus pentru a lua note mari (9-10) la toate disciplinele, chiar și la cele pe care nu le suporți sau pentru care pur și simplu nu ai abilitățile necesare? Oare merită să investești atât de mult timp ca să devii bun la toate, dar specialist în nimic? Mai rămâne timp pentru a identifica ce carieră ți s-ar potrivi? Mai rămâne timp pentru dezvoltarea abilităților interpersonale? Mai rămâne timp pentru relaxare?

Ce spun notele mari despre personalitatea ta?

Notele mari reliefează un nivel ridicat al conștiinciozității, al perseverenței, al auto-controlului. Nu este deloc ușor să te menții la același nivel înalt la toate materiile și nici să reziști tentațiilor. Totodată, pot indica și lipsă de încredere în sine (notele mari putând fi un mecanism de umflare artificială a stimei de sine sau de compensare),  conformism, perfecționism.

Companiile s-au adaptat vremurilor și realității românești și nici măcar nu te întreabă ce ai făcut la facultate și cu ce medie generală ai terminat.

Testul de cunoștințe și/sau abilități specifice postului, poate chiar și teste de inteligență, precum și observațiile din timpul interviului sunt elementele prin care recrutorii îți realizează portretul profesional și decid dacă acesta corespunde sau nu cu fișa postului la care aplici.

La începutul vieții profesionale, am dat teste la toate joburile la care am aplicat și, cu o singură excepție, nu am fost întrebată de studii sau note, nici măcar atunci când erau relevante. La un moment dat, pe măsură ce am acumulat experiență într-un domeniu, selecția a evoluat de la teste de cunoștințe, la discuții despre rezultatele și performanțele obținute.

Pentru un post medium-level în cadrul uneia dintre cele mai mari companii din lume, am fost intervievată de 5 persoane, pe rând, în cadrul aceluiași interviu. Cu viitorul meu manager am vorbit în limba engleză despre experiența mea profesională. Cu o fată ce avea să îmi fie colegă am vorbit în limbă franceză despre motivele care m-au determinat să mă mut din țară. Un alt manager mi-a pus întrebări, pentru a-mi testa nivelul de cunoștințe generale în IT. O altă colegă mi-a testat cunoștințele practice în Excel, care erau necesare pentru acel post. Nu mi s-a pus nicio întrebare despre studiile finalizate. A contat doar ceea ce știam practic. Am primit și feedback, pe loc, foarte pe scurt („bun”, „ai uitat să menționezi și…”, „dintre toți candidații de până acum, te-ai descurcat cel mai bine la acest task”).

Singura excepție, de care aminteam mai sus, a fost un interviu telefonic la o altă companie în top mondial; aplicasem pentru un post tehnic pentru care aveam deja 5-6 ani experiență și am fost întrebată, printre altele, cu ce medie am terminat facultatea de Litere. M-a surprins întrebarea și am aflat ulterior că este pentru ei un criteriu de departajare. Cu 10-13 examene per sesiune – la care trebuia să reproduci cât mai fidel teoria pentru a lua o notă mare – și job full-time nu aveam cum să am o medie foarte mare. Acolo s-a oprit interviul.

Desigur, există și vor exista angajatori care vor ține cont de diplome, de note. Din ce în ce mai puțini, însă… Ține de fiecare să pună în balanță ce își dorește, în ce medii vrea să lucreze și care sunt condițiile pentru a accesa anumite cariere.

Alergăm în zadar după note mari?

DA si NU. De cele mai multe ori Da, pentru că este mai important ceea ce cunoști și ceea ce știi să faci pentru a-ți îndeplini scopul și nu notele sau diplomele în sine. Din păcate, unii sunt obligați să alerge și după note, deoarece, încă mai există admiterea la facultăți și masterate pe bază de note, în loc să fie strict pe bază de examene, portofoliu și interviu structurat.  

Așadar, este important să cunoști care-i parcursul necesar și care sunt condițiile pentru a accesa meseria la care aspiri.