„Un câştigător niciodată nu va renunţa, iar un renunţător niciodată nu va câştiga”, atribuit lui Vince Lombardi sau „Învingătorii nu renunţă, iar cei care renunţă nu ajung învingători„, atribuit lui Aristotel sunt citate motivaționale des corelate cu credinţele oamenilor de succes.
Cu alte cuvinte, citatele de tipul „să nu renunți niciodată” ne îndeamnă să fim perseverenți, să avem răbdare, să depunem un efort constant pentru a ne îndeplini obiectivele.
Nimic rău până aici. Conform mai multor studii psihologice[1], trăsătură de caracter cea mai puternic corelată cu performanța este autocontrolul sau abilitatea de a persevera prin dificultate și de a nu fi distras de la obiectivele stabilite.
Însă, este important să știm când este cazul să ne angajăm până la capăt și când să ne oprim. Adică, să dăm dovadă de flexibilitate mentală. „Niciodată” este cam…extrem. Punând în balanță beneficiile și costurile, dacă vei ajunge la concluzia că atingerea obiectivului va fi prea costisitoare, poate ar fi mai bine să renunți. Este important de subliniat că nu orice renunțare este o dovadă a lașității și că nu ar trebui să ne simțim devalorizați când renunțăm la ceva; din contră, renunțarea poate fi chiar o dovadă a lucidității și a unei bune stime de sine.[2]
Deoarece investim foarte mult timp, efort și bani într-un proiect, tendința este de a nu renunța, chiar dacă această opțiune, foarte probabil, nu ne va oferi cel mai bun rezultat. Acest tip de alegere este o distorsiune cognitivă – „sunk cost fallacy” sau „eroarea costului irecuperabil”.
Nimeni, de exemplu, nu ar recomanda să renunți la un proiect la prima dificultate întâlnită sau să renunți la un vis din cauza unui eșec. Dar ce se întâmplă dacă am investit deja în acel proiect tot timpul și toate resursele necesare pentru a avea succes și, cu toate acestea, proiectul eșuează? Logic ar fi să abandonăm proiectul, pentru a nu pierde și mai mult decât am pierdut până în acel moment. Din păcate, în realitate, majoritatea nu abandonează și „se scufundă”. Își spun că au investit prea mulți bani, prea mult timp, efort, prea multă mândrie în acel proiect și că vor merge până la capăt, orice-ar fi. Renunțarea este sinonimă cu pierderea sigură, în timp ce persistența le aduce un dram de speranță. [3]
În concluzie, sfaturile și citatele care merg pe ideea de a nu renunța niciodată la visele tale, la obiectivele tale merită interpretate cu ceva mai multă flexibilitate. Fiind prea concentrați pe a nu renunța, s-ar putea să ignorăm faptul că acel vis / obiectiv a devenit, între timp, mult mai puțin important pentru noi. Fiind prea concentrați pe a nu renunța, s-ar putea să ignorăm faptul că ceea ce facem nu ne va aduce finalul dorit. Sau poate că visul / obiectivul merită regândit, reformulat. De exemplu, dacă îți dorești să fii printre cei mai buni cântăreți din România, nu înseamnă că nu vei reuși, dar la un moment dat poți realiza că este în regulă să fii și un cântăreț bun (punct). Sau, dacă îți dorești să fii miliardar, nu înseamnă că nu vei reuși, dar la un moment dat poți realiza că nu îți iese sau că nu merită și că poți fi fericit cu mult mai puțin.
Referinţe bibliografice:
[1] Twenge, J. M., Campbell, S. M.(2007). Generational differences in psychological traits and their impact on the workplace. Accesat la adresa: http://www-personal.umich.edu/~prestos/Downloads/DC/pdfs/Redman_Sept29_TwengeCampbell2008.pdf
[2] André. C. (2006/2010). Imperfecți, liberi și fericiți. Practici ale stimei de sine. Bucuresti: Editura Trei.
[3] Jo Rudy, L. (2016). Sunk-Cost Fallacy: How to Avoid Bias Based on Past Decisions. Accesat la adresa https://business.tutsplus.com/tutorials/sunk-cost-fallacy-how-to-avoid-bias-based-on-past-decisions–cms-26642
Alina-Elena Orel 